Citroen C3 Pluriel facelift

Pluriel a trecut printr-un facelift, unul care, la exterior, l-a făcut ceva mai apetisant. Este o mașinuță simpatică și te face să zâmbești, fapt extrem de rar în acest peisaj. Și mai important, încă de la prima vedere, Pluriel pare destul de sincer: nu își propune să fie un manechin fatal, ci o domniță cu ceva șarm. S-a modificat câte ceva pe la faruri și la grila față, câte ceva pe la stopuri, într-un cuvânt – o schimbare a fardurilor din trusou.

Caroseria afișează un dram din autoironia cu care ar fi bine să se doteze fiecare dintre noi. Are ceva dintr-o amfibie, dar și din mitul 2CV – două ingrediente suficiente. Interiorul a mai primit mici tușe discrete, pentru a sublinia ideea de facelift, dar nimic spectaculos. Nu pot spune că ar fi o mare realizare, însă este exact ceea ce trebuie pentru a asorta habitaclul cu linia exterioară.

Poate ar mai trebui niște materiale ceva mai prietenoase la pipăit, ceva mai moi, și o asamblare care să nu îți dea emoții atunci când atingi vreun panou. Totuși, încă suntem la capitolul calități. Genială ideea cu pavilionul textil rabatabil, ai cer senin în timpul mersului la orice viteză. De efect sunt și geamurile laterale electrice, inclusiv cele spate, a căror comandă se află în zona șoferului.

Problemele încep dacă îți trece prin cap să transformi Pluriel-ul într-o decapotabilă veritabilă. Am refuzat să citesc instrucțiunile și am vrut să văd cât de intuitiv este sistemul. Nu intru în detalii, dar vă spun că operațiunea s-a terminat după 30 de minute.

Și eram la munte, voiam să rulez cabrio, să las arcele demontate pe drum (ar fi fost o idee, dar în mod cert nu le mai găseam la întoarcere, iar cei de la Citroen nu cred că ar fi fost încântați să ajung înapoi cu o mașină doar parțial… întreagă). În plus, mai erau și ceva nori prin zare, așa că am echipat-o pe franțuzoaica noastră cu cele necesare.

Nu o voiam udă. Rigiditatea caroseriei este un alt detaliu care îți dă fiori la volan. E sufficientă atacarea ceva mai bărbătească a unui viraj pentru a vedea cum caroseria își schimbă forma. Cameramanul a trăit un moment de panică la traversarea unor șine, așa că a spus câteva rugăciuni, crezând că mașina se dezintegrează. Acesta este cel mai deranjant aspect al modelului, senzația de imitație LEGO, de parcă piesele nu s-ar fi potrivit corect și au fost ușor ajutate.

Propulsorul de 1,4 litri – singurul din ofertă –, deși dezvoltă doar 75 CP, este plăcut. Adică viguros cât să te pună în mișcare, că de altceva nu prea mai este în stare. Uitați de depășiri, bucurați-vă de mișcare, de faptul că motorul este economic dacă e tratat corespunzător. Dacă direcția e ușor imprecisă, în schimb frânele sunt de încredere, deși cutia putea fi ceva mai exactă. Singura chestie pe care nu o înțeleg absolut deloc la această mașină este de ce costă 17.000 de euro.