Chevrolet Laceti
În Europa, orice producător care se respectă trebuie să întîmpine cererea (majoritară) a celor care vor motoare diesel. Tehnologia commonrail, prezentă pe piaţă de vreo zece ani, a ajutat propulsoarele cu aprindere prin compresie să facă un salt incredibil, “sport” şi “diesel” mergînd mai nou mînă-n mînă. Şi în cazul cilindreelor mai mici, creşterea de putere şi cuplu, respectiv scăderea drastică a consumului sînt argumente cărora cu greu le rezişti.
Dacă vine vorba de benzină, alegerea se rezumă la trei candidaţi: 1.4, 1.6 sau 1.8. Primul iese din discuţie din cauza caracterului total eviscerate (credeam), iar ultimul începe să fie lovit şi pe meleagurile mioritice de o “grindină” de taxe, cam dureroasă. Astfel, a rămas în cursă motorul de 1.598 cmc, capabil de 109 CP şi un cuplu maxim de 150 Nm. Nici culoarea plăcută a modelului de test, nici prezenţa sa pe 6 continente (sub diferite mărci şi denumiri) nu conving audienţa devoratoare de compacte că Lacetti ar fi o capodoperă a designului modern.
Totuşi, dacă te poţi lepăda temporar de spiritul ultracîrcotaş, descoperi că nu-i nimic care să te şocheze, formele caroseriei fiind armonioase, potrivite unui produs de duzină, ieftin. Interiorul sprijină această idee, ba chiar plusează cu cîteva linii jucăuşe şi cu asamblarea decentă. Motorul însă dezamăgeşte crunt, fugind de turaţie ca dracul de tămîie (iniţial am crezut că e 1.4, dar talonul m-a contrazis). Ca atare dinamica e grav compromisă, cei 109 cai nu se simt mai deloc, iar cutia total imprecisă adînceşte şi mai mult agonia. Să fie diesel, deci, şi n-am pierdut nimic.