Ce este Nissan Juke turbo 4×4: maşină de oraş, sportivă, de teren, de fiţe?

Ei bine, e greu să găsesc un răspuns clar şi concis referitor la ce este versiunea de top Nissan Juke turbo 4×4.

Ştiu că pare o maşină de fiţe, prin look şi gadgeturi interioare, dar preţul de circa 25.000 euro este pe deplin justificat atât de pachetul tehnic, dar şi de nivelul foarte bogat de dotări.

Se pretează foarte bine traficului urban, mai ales că denivelările nu îi pun beţe în roate, dar consumul mare şi câteva carenţe de spirit practic nu o recomandă ca un etalon în segmentul citadinelor.

Tracţiunea integrală, termenul „crossover” şi faptul că este un Nissan ar putea duce la concluzia că e o mică maşină de teren, dar adevărul este că Juke e destul de limitat în offroad.

Puterea de 190 CP şi faptul că beneficiază de un mod SPORT ar recomanda-o ca fiind un hot-hatch, dar gabaritul, suspensia cam moale şi cutia automată ne aduc doar în zona unui bun dinamism.

În concluzie, Nissan Juke turbo 4×4 nu este nici maşină de oraş, nici de teren, nici sportivă, nici de fiţe. Însă are multe caracteristici din fiecare categorie, iar cocktailul final efectiv m-a dat pe spate. În final, declar cu tot discernământul: I’m a Juke man! Dacă aş avea 25.000 de euro de dat pe o maşină, acest Juke mi l-aş cumpăra – cu excepţia faptului că l-aş vrea colorat altfel, nu alb…

VEZI PREŢUL ŞI DOTĂRILE LUI NISSAN JUKE TURBO 4X4

VEZI DATELE TEHNICE PENTRU NISSAN JUKE TURBO 4X4

Indiferent că eşti obiectiv şi îţi dai seama care sunt plusurile şi minusurile lui Juke turbo 4×4 sau eşti subiectiv şi nu ai chef să dai explicaţii referitor la alegerea acestei maşini, un lucru e sigur: japonezii au reuşit să ne ofere încă o reţetă foarte reuşită, cu ingrediente bine gândite şi combinate.

Acum aştept nerăbdător să văd răspunsul concurenţei: când va veni şi cât de competitiv va fi. Deşi am impresia că Nissan Juke 1.6 turbo 4×4 va rămâne cam mult timp singur pe ring.

Cum se poate caracteriza o maşină de oraş?

Trebuie să aibă dimensiuni compacte, un spaţiu suficient de bun pentru 5 pasageri, un portbagaj decent, de 200-300 de litri, să fie agilă, să fie manevrabilă şi uşor de parcat, să ofere o bună vizibilitate şi uşurinţă de utilizare a comenzilor. Cu atât mai bine dacă are cutie automată, e mai puţin stresant de condus în aglomeraţie. Şi ar mai trebui să consume moderat.

Juke-ul de top satisface suficient de bine câteva dintre caracteristicile de mai sus. E o maşină compactă, având doar 4,14 metri lungime, deci are vreo 10 cm în plus faţă de Dacia Sandero, de pildă. E puţin înăltuţă, dar nu mult, având aproape 1,6 metri, cu doar 4 cm mai mult decât Sandero.

Ampatamentul de 2,53 metri e mai redus cu vreo 5 cm faţă de Sandero, bancheta fiind suficientă pentru două persoane medii, atât ca spaţiu pentru genunchi, cât şi pentru cap. Trei persoane vor sta mai înghesuit, aşa cum se întâmplă în cazul oricărei citadine.

Portbagajul de 200 de litri e ok pentru deplasările uzuale din oraş, chiar şi când te duci să-ţi faci aprovizionarea săptămânală – deşi creatorii săi mizează pe faptul că publicul tânăr se gândeşte mai mult la discoteci şi magazinele din mall-uri decât la îndeletnicirile unei familii normale cu copii. Bancheta are spătarul rabatabil fracţionat, aşa că îţi permiţi să-ţi mai ajuţi prietenii dacă şi-au luat „plasmă” sau vreun dulăpior de la IKEA.

Din fericire, Juke 4×4 e şi uşor de parcat, dar nu pentru că ar oferi vizibilitate de invidiat în spate. Nicidecum, luneta e prea mică, specifică unui coupe, iar montanţii spate masivi, fiind greu să îi intuieşti dimensiunile la parcările în spaţii restrânse. Însă acest Juke vine standard cu o cameră pentru mersul înapoi, care rezolvă chiar şi situaţiile când nu vezi în lateral din cauza maşinii de lângă tine (obiectivul angular al camerei e de foarte mare ajutor).

Ca agilitate, Juke nu pune nici un fel de probleme, mai ales dacă foloseşti modul „inteligent” al tracţiunii integrale: All Mode 4x4i variază transmiterea cuplului nu doar între cele două punţi, ci şi între roţile punţii spate, aşa încât schimbările bruşte de direcţie sau virajele foarte strânse se realizează într-o mare siguranţă.

Dacă te cam grăbeşti, acceleraţia e promptă, iar pe frâne te poţi baza fără probleme. Cutia automată de tip CVT asigură un mare confort în conducere, chiar dacă penalizează oarecum acceleraţiile. Oricum, în oraş nu este recomandat să apeşi prea tare pedala de acceleraţie, deoarece 190 CP pot foarte rapid să te pună rău cu domnii cu chipiuri din MCV-uri.

Un mare minus, dacă ne gândim la Juke ca la o maşină de oraş, îl reprezintă consumul: motorul turbo, asociat cu transmisia integrală şi o cutie automată, papă între 13 şi 17 litri de benzină la fiecare sută de kilometri în regim urban, în funcţie de modul de condus (ECO sau SPORT). Dacă te încălzeşte cu ceva, cu tracţiune doar pe faţă şi în modul ECO, acest Juke reuşeşte să coboare până la 12 litri/100 km.

Asta înseamnă un buget cam serios alocat alimentărilor, aşa că un sistem Start&Stop standard ar fi binevenit pentru a reduce valoarea consumului urban. În rest, la drum lung, în funcţie de cât de grăbit eşti, consumul mediu variază între 9 şi 10 litri. Per total, consumul e puţin mai mare decât la un hot-hatch compact de 200 CP deoarece Juke plăteşte tribut cutiei automate şi transmisiei integrale.

Rezumând, cu excepţia consumului cam mare, Nissan Juke turbo 4×4 se pretează de minune în traficul urban. Şi totuşi, nu e o citadină în adevăratul sens al cuvântului…

Şi atunci, o fi maşină sport?

Pagini: 1 2 3 4