Ei bine, fanii melodiei „Ca la 20 de ani” cred că vor fi înclinaţi să-mi dea dreptate când afirm că Nissan Juke e o maşină de fiţe: arată ciudat, are un interior simandicos, oferă inovaţii interesante şi oferă un pachet tehnic cam performant pentru ce ai avea nevoie în mod normal.
Părerile relativ la cum arată maşina sunt împărţite. Personal, recunosc faptul că iniţial, când am văzut conceptul premergător Qazana, m-am întrebat dacă nu „a înnebunit lupul” (unde lupul = Nissan): cum să scoţi pe şosele o asemenea caricatură, pe lângă care ineditul Qashqai chiar devenea foarte coerent.
Şi totuşi, Juke a ajuns să îmi placă, iar din caricatură ciudată a devenit o maşină simpatică şi cu un şarm aparte. Fiţe sau life-style, luaţi-o cum vreţi, aspectul lui Juke atrage imediat atenţia, iar tinerii, în principal cei nonconformişti, aplaudă imediat designul „broscoiului” (cam asta este cea mai frecventă asemănare de care am auzit).
În interior, Juke oferă suficient de mult spaţiu pentru o maşină de fiţe, dar te gratulează şi cu un stil ciudat. Mă amuză „cozorocul” indicatoarelor de bord, butonul de avarii plasat deasupra consolei centrale sau designul părţii interioare a portierei – când se optează pentru pachetul Elegance, consola centrală şi finisajele panourilor interioare ale uşilor fiind de culoare roşie, partea din plastic de pe uşă seamănă cu un ruj sau un vibrator (depinde de imaginaţia fiecăruia…).
Totul are forme rotunjite, „bulboase”, în acelaşi ton cu aspectul exterior. Dar piesa de rezistenţă abia acum vine: butoanele „cameleon” ale sistemul Nissan Dynamic Control System. Practic, butoanele climatizării capătă cu totul alte funcţii prin simpla apăsare a butonului „D-Mode” – şi asta deoarece indicaţiile sunt afişate pe mini display-uri integrate în butoane.
Aşa încât, de exemplu butonul „A/C” devine modul „NORMAL”, „OFF” devine modul „SPORT”, iar iconiţa de dezaburire şi ventilare a picioarelor devine modul „ECO”. Concomitent, butonul pentru treptele ventilaţiei devine buton „ENTER”, pentru setările D-Mode. Iar micul afişaj central, pe lângă că este color, arată ca şi cum te-ai pregăti să te uiţi la benzi desenate, aducând o notă de bună dispoziţie în peisaj.
N-aş putea spune că e cea mai bună soluţie din punct de vedere ergonomic şi pragmatic – dar efectul, ca fiţă, este garantat. Şi vorbim de o dotare standard pe Juke 4×4. Tot standard este şi camera pentru mersul înapoi, de mare ajutor la manevrele în spaţii strânse, precum şi ecranul tactil (deşi acesta ar trebui deja să aibă un afişaj mai modern).
O altă chestie care poate fi considerată fiţă este faptul că maşinuţa vine cu un motor turbo de 1,6 litri şi cu un sistem de tracţiune integrală destul de sofisticat pentru un crossover, toate asociate cu o cutie de viteze automată. Adică putere, siguranţă şi confort la pachet. Plus faptul că treci cu destul de multă nonşalanţă peste gropi şi şinele de tramvai, cel puţin la fel ca unul cu un BMW X6 care costă triplu.
Unde mai pui că trendul eco nu lipseşte din acest Juke – există un mod ECO de setare a funcţionării motorului, pe care îl recomand în oraş: chiar dacă, la prima vedere, pare deranjant că acest mod castrează cei 190 CP, de fapt consumul scade simţitor, iar acceleraţiile care îţi pun în pericol permisul devin calme.
Ultimul lucru care ar putea cataloga Nissan Juke drept fiţă este preţul acestei versiuni 1.6 turbo 4×4: 24.840 euro. Cu aproape 10.000 euro decât cel mai ieftin Juke pe care îl putem cumpăra la noi şi cam la acelaşi nivel cu maşinuţe life-style, precum Mini Countryman, Citroen DS4 sau Volkswagen CrossGolf.
Însă, dacă analizăm mai bine raportul între cât costă Juke-ul de top şi ceea ce oferă ca nivel tehnic şi nivel de dotări, ajung la concluzia că preţul maşinii este mai mult decât justificat, la banii ăştia Nissan Juke 1.6 turbo 4×4 neavând nici un rival apropiat, care să ofere aproape 200 CP, tracţiune integrală, cutie automată şi atât de multe dotări.
Prin urmare, nu e nici maşină de fiţe 100%. Şi atunci, întrebarea „Ce este Nissan Juke turbo 4×4?” ce răspuns primeşte?