Butonul „POWER” este albastru, fiind imediat vizibil pe consolă, iar „punerea contactului” are ca rezultat aprinderea unui indicator verde „READY” pe displayul din spatele volanului, un lucru specific maşinilor electrice. Plus lipsa oricărui zgomot, cu care suntem obişnuiţi la motoarele normale.
Plecarea de pe loc se face la fel ca la orice maşină dotată cu cutie automată: se pune levierul în „D” şi… let’s go. Atâta doar că, pe lângă obişnuitele „P”, „R”, „N” şi „D”, la Volt mai apare o literă: „L” provine de la „low” şi are ca efect prioritizarea sistemului de recuperare a energiei la frânare. În practică, decelerarea maşinii este mai accentuată, utilizarea acestui mod la coborârea pantelor ducând la creşterea uşoară a autonomiei în regim electric, bateria fiind încărcată mai eficient astfel.
Trecând peste imaginea foarte elegantă a levierului schimbătorului (dar şi peste „obstacolul” vizibilităţii precare a poziţiei alese), Chevrolet Volt se comportă cum te aştepţi de la o maşină electrică. Adică demarează cu foarte multă uşurinţă, ba chiar sportiv. Motivul: cuplul maxim de 370 Nm este disponibil de la 0 rpm.
Aşa încât, deşi poate părea exagerat, am făcut imediat comparaţia cu, fără glumă, Chevrolet Camaro. Nu vreau să spun că Volt se ridică la nivelul lui Camaro în ce priveşte performanţele, aş exagera inutil. Dar demarajele şi reprizele la volanul lui Volt se potrivesc mai degrabă unei maşini cu peste 200 CP.
Ceea ce se traduce, în primul rând, în depăşiri foarte rapide, care nu dau emoţii, iar apoi în capacitatea de a face faţă unui ritm alert, dacă şoferul chiar se grăbeşte. Câtă vreme bateriile nu au ajuns la limita inferioară a încărcării, singurele zgomote percepute sunt cele aerodinamice şi cele provenite de la pneuri. Adică, în regim electric, Volt este foarte relaxant de condus, mai ales că nu ai parte de nici un fel de şocuri din partea transmisiei (pentru că nu vorbim de o cutie de viteze automată clasică…).
În concluzie, Volt este o maşină electrică foarte plăcută, mai ales că suspensia e confortabilă, iar centrul de greutate foarte jos îi conferă maşinii o stabilitate surprinzător de bună. Eventual direcţia ar putea fi criticată pentru feedback-ul slab, dar, să fim realişti, Volt nu are sens să fie pus în aceeaşi ligă cu sportivul Camaro.
Din punct de vedere strict personal, consider că autonomia de 80 km în regim strict electric a lui Volt mi-ar satisface în proporţie de 98% nevoile uzuale de deplasare în oraş, mai ales că încărcarea totală a bateriilor durează doar 4 ore, de la o sursă normală de 220 V. Recunosc, totuşi, că există 2% situaţii în care am de alergat foarte mult prin oraş, deci probabil aş ajunge să consum şi câteva grame de benzină…
Revenind la scurtul test-drive prilejuit de aniversarea Centanarului Chevrolet în Elveţia, am încercat să văd cum funcţionează maşina în celelalte trei moduri care pot fi selectate de la butonul „DRIVE MODE”, de deasupra butonului de pornire: „Sport”, „Mountain” şi „Hold” (cel uzual fiind, evident, „Normal”). Trecând peste modalitatea cam inconfortabilă de selectare a acestora (preferam un buton rotativ-selector, la fel ca acela de radio), iată ce am descoperit:
1. Modul „Sport”
Nu am remarcat nici o schimbare a comportamentului maşinii, deşi, teoretic, acceleraţia ar trebui să fie mai promptă. M-aş fi aşteptat măcar la o direcţie mai tare, dar nu a fost aşa.
2. Modul „Mountain”
Teoretic, ar trebui selectat cu 10-15 minute înainte de abordarea unei pante mai abrupte, dacă se doreşte rularea cu viteză mare. Lucru care ar presupune să ştii traseul… ceea ce nu a fost valabil pentru mine în Elveţia. În acest mod, se asigură încărcarea cât mai bună a bateriei, deci acest lucru presupune activarea motorului pe benzină, cu rol de generator.
În practică, la selectarea modului Mountain, se aude cum motoraşul pe benzină lucrează mai insistent, iar, dacă eşti şi în urcare şi apeşi hotărât acceleraţia, motorul termic se va auzi pregnant, sistemul de propulsie lucrând la capacitate maximă. Sincer, doar cei din localităţile cu multe urcuşuri şi coborâşuri (cum e Cluj Napoca, de exemplu) ar putea găsi util acest mod. În rest, e de preferat să laşi maşina în „Normal” şi să nu te grăbeşti pe drumurile în pantă.
3. Modul „Hold”
În acest mod, motorul pe benzină este pus în funcţiune, asigurând nivelul maxim de încărcare cu energie electrică a bateriei. Adică motorul termic are două funcţii: încarcă bateriile şi este generator pentru motorul electric. În modul „Hold”, nivelul sonor al motorului pe benzină este foarte redus, devenind mai prezent o dată cu creşterea vitezei de croazieră.
La ce e bun acest mod? Ei bine, în oraşe precum Londra, Milano, Florenţa sau Stockholm a fost introdusă aşa-numita „taxă de congestionare a traficului” – de care maşinile electrice sunt scutite, deoarece nu emit CO2 şi alte noxe, precum maşinile cu motoare pe benzină şi diesel. Taxă care se preconizează că, foarte curând, va fi adoptată de multe alte oraşe europene.
Prin urmare, înainte de a ajunge într-un astfel de oraş, prin selectarea modului „Hold” vă veţi asigura că bateria este încărcată complet. La intrarea în oraş, puteţi comuta în „Normal”, iar maşina va circula în regim strict electric pentru maximum 80 km. Mă întreb, totuşi, cum te vor prinde autorităţile dacă, totuşi, sistemul Voltec va pune în funcţiune motorul pe benzină, în situaţia descărcării bateriei…
Aşadar, după ce am văzut ce înseamnă Volt în teorie, dar şi în practică, e cazul pentru o concluzie