Am testat Mitsubishi Outlander PHEV. Propunere eco-viabilă

Mitsubishi Outlander a ajuns în 2012 la a treia generaţie, una care pot spune că m-a luat prin surprindere din cauza aspectului cu o personalitate destul de ternă, cumva în contradicţie cu buna reputaţie pe care şi-a câştigat-o Outlander în rândul SUV-urilor familiste compacte.

De fapt, vorbim de o reţetă logică, din moment ce publicul ţintă al lui Outlander e format cu preponderenţă din familişti cuminţi. Iar o anumită marcă germană ne-a obişnuit deja cu ideea că, dacă mizezi pe un stil discret, nu rişti să superi pe nimeni şi ai mari şanse de succes, mai ales dacă în background e şi un renume (iar Mitsubishi e recunoscut pentru pedigree-ul offroad).

Nu orice maşină ”verde” trebuie să fie vopsită în verde…

La scurt timp după intrarea în scenă a celei de-a treia generaţii Outlander, am tresărit de bucurie la auzul veştii că japonezii vor pune în vânzare primul SUV 4×4 din lume cu propulsie hibridă plug-in: Outlander PHEV. Dar până când maşina a devenit efectiv disponibilă pe piaţă au trecut aproape doi ani.

Iată-mă acum faţă-n faţă cu o premieră în lumea SUV-urilor. Dar care nu-şi propune să rupă gura târgului printr-un aspect SF, deoarece Outlander PHEV arată cam la fel de banal ca modelul echipat cu motorizări convenţionale. O fi bine, o fi rău? Eu spun că e bine: clientul unei astfel de maşini nu are nevoie de epatarea pe care i-o conferă un BMW X6, de exemplu.

Doar stickerele generoase de pe maşină aveau darul să atragă atenţia celorlalţi asupra caracterului inedit al acestui SUV obişnuit

Aşadar, în afara unor logo-uri ”plug-in EV” şi ”Outlander PHEV”, nimic nu sugerează că maşina asta are ceva diferit faţă de un Outlander obişnuit. Doar sunetul, când funcţionează în regim electric – dar ajungem la asta puţin mai încolo.

Aceeaşi situaţie şi în ce priveşte interiorul: habitaclul m-a întâmpinat cu o ambianţă deja cunoscută, dominată de plastice bune calitativ şi de un aspect clasic al planşei de bord. Un lucru, însă, iese în evidenţă faţă de un Outlander obişnuit: maneta schimbătorului, care pare un gadget preluat de pe vreun concept…

Maneta de tip gadget cam dă ca nuca în perete în acest peisaj sobru şi convenţional. Critică de estetician…

Interiorul lui Outlander PHEV se mai remarcă printr-un minus de ordin practic: lipsa celui de-al treilea rând de scaune. Sacrificiu dictat de plasarea unui motor electric în spate şi a bateriilor sub podea. Deci vorbim de un Outlander cu doar 5 locuri, generoase pentru gabaritul maşinii, şi cu un portbagaj de 463 de litri, arhisuficient pentru un astfel de SUV.

Până în acest moment, Outlander PHEV mi s-a părut un SUV normal, cu bune valenţe practice şi care oferă o ambianţă interioară reuşită, în special ca spirit practic. Pot doar să mai critic responsivitatea ecranului tactil de pe consolă, precum şi meniul cam învechit.

În rest, însă, am mai multe laude decât critici: e vorba despre consum şi comportament. VEDEM PE URMĂTOARELE PAGINI

Pagini: 1 2 3 4 5