Am testat Kia Sorento 2.2 DLS

Noul Sorento rămâne o prezenţă agreabilă pe drum, o caroserie
care nu riscă prin artificii de design inutile. La interior,
evoluţia este semnificativă. În primul rând putem vorbi, opţional,
de încă două locuri în portbagaj. Spaţiul este la nivelul
SUV-urilor full size, adică enorm. Dimensiunile exterioare nu pot
anticipa pe deplin volumul de spaţiu interior. În cazul în
care la bord sunt 7 persoane, mai sunt disponibili în porbagaj 258
litri pentru bagaje. În versiunea cu cinci persoane, sunt
disponibili 1.043 litri. A crescut nivelul dotărilor din
echiparea de bază, la fel cum înregistrăm un salt evident al
calităţii materialelor.

Mai întâlneşti pe alocuri plastice tari, dar nu te simţi ofensat
de acestea. O ambianţă plăcută la interior, poate uşor obositoare
lumina roşie a iluminării planşei de bord. Plăcută ergonomia
interiorului şi intuitivitatea comenzilor, ai nevoie de o perioadă
minimă de acomodare cu toate comenzile din habitaclu. Am fi dorit
poate ceva mai multă susţine laterală din partea scaunelor faţă.
Modelul avut la test ascundea sub capotă un propulsor
diesel de 2.199 cmc. La prima vedere, un propulsor corect,
un entry level, nimic spectaculos. Surpriza apare la „lecturarea”
fişei tehnice. Propulsorul livrează 197 CP la 3.800 rpm şi
un cuplu motor de 421 Nm între 1.800 şi 2.500 rpm.

Dacă se optează pentru o cutie automată, primiţi 436
Nm. Noi am avut o cutie manuală cu şase rapoarte, o cutie
precisă dar cu o timonerie uşor relaxată. În condiţiile în care
vorbim despre un SUV cu tracţiune integrală permanentă, cu o
masă de 1.844 kg, am fi tentaţi să nu fim chiar
aşa exigenţi cu valorile consumului. Trebuie să recunosc că am fost
mai mult decât impresionat de consumul mediu.
Bucureşti-Câmpina: consum mediu de 6,1 litri, fără
să fi apelat la un condus economic.

Sorento este predispus la o autonomie de peste 1.000 km
cu un plin de 70 litri motorină. Propulsorul este
categoric o mică bijuterie, cei 200 CP se simt la fel şi cu cei 421
Nm. Extrem de elastic, propulsorul. Modelul avut la test era în
versiunea cu tracţiune integrală, un sistem care transmite în mod
normal puterea la puntea faţă. În cazul ruperii aderenţei pe puntea
faţă, un procent din cuplul motor este repartizat spre puntea
spate. În offroad se poate opta pentru blocarea diferenţialului
central şi repartizarea puterii în mod egal spre punţi.

Sorento, în schimb, a pierdut avantajele cutiei de transfer de
la prima generaţie. Nu se mai poate alege un raport redus de
demultiplicare pentru a escalada zone mai dificile. Suspensia este
o idee cam rigidă în cazul rulării pe drumuri deteriorate sau
denivelate… ori chiar suprafeţe asfaltate. Scutură puţin la
interior. O ţinută de drum corectă pentru segmentul din care face
parte.

Parcă regret vechiul Sorento şi abilităţile sale, dar, să fim
serioşi, cine îşi cumpără un SUV pentru offroad? Spaţiu, confort,
tracţiune integrală, imagine… şi Kia oferă toate acestea prin
Sorento şi la un raport preţ-calitate interesant.

Pagini: 1 2 3