Am condus Toyota Aygo facelift

Nivelul de echipare Luna aduce un sistem audio cu Bluetooth şi conectivitate USB. Fără îndoială, acesta compensează aspectul uşor datat al habitaclului. Bordul maşinii işi arată vârsta, dar inserţiile asortate la culoarea exteriorului aduc un aer proaspăt.

Motorul de 1,0 litri pe benzină oferă 68 CP, dar pentru ca efectul acestora să fie simţit pe deplin, este nevoie ca acul turometrului să stea cât mai aproape de zona celor 3.600 rpm, acolo unde se atinge cuplul maxim. Sunetul ascuţit de sub capotă devine tot mai sesizabil la interios, pe măsură ce acul turometrului urcă, fapt ce „trădează” arhitectura în trei cilindri a propulsorului.

Totuşi, elasticitatea dovedită de acesta este un mare ajutor în aglomeraţia orelor de vârf. Timoneria cutiei de viteze nu este tocmai cea mai exactă, iar manevrarea schimbătorului cu o aderenţă nu foarte bună este însoţită din când în când de mici zgomote nedorite.

Direcţia maşinii, însă, transmite un feedback foarte bun, ţinuta de drum îmbină favorabil confortul cu agilitatea, iar frâna este dozată foarte bine, în ciuda unei fermităţi perfectibile. Aşadar, deşi reţeta de bază a modelului a rămas neschimbată, micile îmbunătăţiri aduse de facelift îi oferă lui Aygo o aromă nouă, ca de mandarine proaspăt culese, fetelor!

Pagini: 1 2