Versiunea 420d ascunde un motor diesel deja foarte cunoscut: deşi are doar patru cilindri, este capabil de 184 CP, graţie tehnologiei Twin Turbo, care e responsabilă şi pentru obţinerea unui cuplu maxim foarte bun, de 380 Nm, obţinut într-un interval de turaţii foarte joase, între 1.750 şi 2.750 rpm.
Datorită stilului luxos al maşinii şi a ambianţei interioare pe aceeaşi idee, nici nu mă aşteptam la altceva decât la o cutie automată – cred sincer că vor fi extrem de puţini cei care vor rămâne fideli cutiei manuale în cazul noului Seria 4, mai ales cu această motorizare diesel.
În plus, trebuie remarcată poziţionarea excelentă a padelelor de pe volan, de la care e o plăcere să schimbi treptele secvenţial, indiferent că vorbim de un stil calm, pe şosea sau autostradă, ori de un stil alert, pe viraje rapide.
Cutia cu 8 trepte este foarte agreabilă: schimbă rapid, fără şocuri, nu ridică acul turometrului prea sus, privilegiind consumul scăzut, iar apăsarea pedalei de acceleraţie are ca efect un răspuns foarte prompt al propulsorului.
Doar în kick-down sesizezi la început o foarte mică pauză de gândire a computerului central (”deci domnul vrea să mergem tare, da?”), după care, dacă persişti cu stilul alert, eşti gratulat cu un galop de zile mari.
Evident, cei care ştiu ce vor au la dispoziţie, lângă joystick-ul cutiei automate, un mic buton de la care pot selecta modul ”Sport” (care asigură urcarea mai mult în ture a motorului, precum şi un feedback mai bun al direcţiei), dar şi modul ”Sport+”, în care DSC-ul intervine foarte târziu, lăsându-l pe cel de la volan să-şi demonstreze veleităţile de pilot şi capacitatea de a struni puntea spate.
Trebuie remarcat că 420d nu pleacă de spate prea repede, fiind o maşină bine echilibrată, dar se apropie întrucâtva de stilul Seriei 6: maşina simţi că e ceva mai masivă şi trebuie să fii clar ”pe fază” când fuge spatele. Modul ”Sport+” e recomandabil mai degrabă pe circuit sau dacă aveţi patalama de pilotaj.
Cu alte cuvinte, BMW 420d are pedigree de ”bimmer” din plin, dar numai când eşti în modurile ”Sport” sau ”Sport+”. În rest, pe modul ”Normal”, renunţă la agresivitatea pe care o aşteaptă fanii lui Seria 3 Coupe, fiind o maşină îndreptată mai mult spre confort.
Ceea ce nu înseamnă că suspensia rivalizează cu a maşinilor franţuzeşti sau direcţia cu a maşinilor americane… Nicidecum, BMW 420d rămâne o maşină germană foarte pertinentă, dar nu te mai bagă în priză din prima, ci mizează pe un stil sobru şi reţinut, de maşină premium serioasă, fără excese. Asta, repet, până când alegi modul ”Sport”…
Păcat, însă, că tabloul nu este agreabil 100%. Marele neajuns al versiunii 420d este zgomotul strident al motorului. La turaţii mici, habitaclul e suficient de bine izolat, dar, o dată crescută viteza şi tempo-ul, se remarcă o discrepanţă clară între zgomotul (nu sunetul, zgomotul) motorului şi ambianţa interioară foarte stilată. E ca şi cum l-ai vedea pe George Clooney la patru ace, dar cu o voce de Barbara Streisand după 10 pachete de ţigări şi multe Jack-uri…
Iar lucrurile devin mai agasante când începi să conduci sportiv, deoarece comportamentul dinamic foarte bun al maşinii este penalizat realmente de troncănitul dieselului. Degeaba e aşa de eficientă cutia, degeaba e transmisă puterea aşa de prompt la roţi, degeaba stă pe traiectorie maşina exemplar, dacă simţul auditiv strică ZEN-ul pasiunii de a conduce.
Ei bine, acesta este marele neajuns al lui BMW 420d, cel puţin pentru mine: zgomotul motorului. Din păcate, inginerii bavarezi nu au găsit formula magică pentru a obţine un sound plăcut din acest diesel, care, altfel, este extraordinar din punct de vedere tehnic. Iar cine vrea un coupe Seria 4 pune accentul şi pe sound, nu?
Există, însă, un mare revers pozitiv al medaliei – despre care VORBIM PE PAGINA URMĂTOARE