Cockpitul şoferului se caracterizează prin ”optim”: poziţia de condus pare gândită special pentru amatorii de adrenalină. Priza volanului şi plasarea schimbătorului sunt pe gustul amatorilor de pilotaj. Conformaţia scaunului combină foarte bine concentrarea în ritm alert şi confortul pe care îl vrei la drum lung sau în regim urban.
Doar amatorii de gadgeturi vor fi miraţi de lipsa de pe consola centrală a butoanelor sistemului infotainment, comenzile fiind grupate pe volan şi între scaune. În stil iDrive (BMW) sau MMI (Audi), cu diferenţa că displayul e tactil în Mazda3. O concesie făcută amatorilor de smartphone-uri? Probabil, mai ales că meniul are o grafică plăcută, doar vizibilitatea pe timp însorit dând nişte bătăi de… ochi.
Şi portbagajul, cu cei 364 de litri ai săi, în configuraţia cu 5 locuri, e doar în media clasei compacte. Dacă mă gândesc şi la faptul că spaţiul pentru capetele celor de pe bancheta din spate (unde e de preferat să stea doar doi adulţi) e cam limitat, ajung la concluzia că proiectanţii lui Mazda3 nu au avut pe lista de priorităţi caracterul practic. Aşa, ca să se bucure filogermanii…
E cazul să îmi concentrez atenţia la esenţa maşinii: cum se conduce Mazda3. VEDEM PE PAGINA URMĂTOARE