Am condus i30 1.6 Gdi A6 – cel mai reuşit Hyundai

Fiind o maşină compactă, Hyundai i30 nu are un interior uriaş. Portbagajul are 378 de litri, pasagerii din spate au loc suficient la cap, umeri şi genunchi, dar doar doi vor putea circula la un drum lung în i30 în condiţii decente. Scaunele faţă sunt noi şi par să nu mai aibă problema asiatică a şezutului prea scurt. Sunt confortabile la drum lung iar poziţia de conducere este joasă şi plăcută pentru şofer. Nimic de comentat negativ la acest capitol.

Motorul de 1.6 litri are 135 CP şi 164 Nm cuplu maxim. Cutia de viteze automată are şase rapoarte şi, din păcate, nu este cea mai bună soluţie pentru acest motor. Chiar dacă transformă experienţa la volanul lui i30 într-una fără dureri de cap în oraş sau aglomeraţie şi contribuie la confortul total pe care îl oferă această maşină, cutia automată este lentă în reacţii şi schimbarea treptelor. Acest lucru este valabil atât pentru modul automat, cât şi pentru cel manual. Nu înţeleg, dacă ai o cutie cu dublu-ambreiaj în curte şi vrei să domini lumea în care conduc mărcile care folosesc aşa ceva, de ce te complici să oferi o transmisie depăşită moral şi tehnic?!

Propulsorul este corect pentru i30, dar avântul său este tăiat de transmisie. 100 km/h sunt atinşi cu start de pe loc în 11 secunde, cred că o valoare corectă ar fi fost 9. Depăşirile trebuie gândite din timp şi e nevoie să te obişnuieşti cu timpii de reacţie ai cutiei pentru a conduce cât de cât dinamic. Păcat de motor, cutia strică mult distracţia pe care într-o oarecare măsură acest propulsor ar putea să o ofere pe i30.

Desigur, consumul nu are o valoare foarte bună, iar cauza este din nou, cutia. Cea mai mică medie pentru urban şi extraurban pe care am reuşit-o a fost de 8 litri pentru 100 km parcurşi. Faţă de alte motorizări poate fi considerată mare, dar, cu siguranţă vor exista clienţi care să aprecieze calităţile cutiei automate altfel, fără a o percepe ca pe un monstru al consumului.

Cel mai sensibil punct al dinamicii noului i30 este direcţia. La propriu şi la figurat sensibil, deoarece aceasta este cea mai ciudată direcţie pe care am condus-o vreodată în segmentul compact. Prin intermediul unui buton de pe volan, şoferul poate alege unul din cele trei moduri de funcţionare a direcţiei – Comfort, Normal şi Sport. Această dotare vine standard şi este, dacă vreţi, o reinterpretare a butonului City de pe Fiat-uri. Fiind asistată electric, direcţia îi permite şoferului să selecteze modul de funcţionare. Evident, la parcări, modul Comfort este foarte bun. Însă diferenţa între modul Normal şi cel Sport nu prea există şi aici apar problemele.

Pentru puţin control adecvat asupra direcţiei veţi vedea că veţi folosi mereu modul Sport. Chiar şi aşa însă, pe acest mod direcţia lui i30 este lipsită de precizie, feedback-ul către şofer este fals şi există o neconcordanţă mare între cum vrei să negociezi un viraj cu maşina şi ce transmite de fapt volanul către roţi. Este enervant să descoperi că direcţia este prea moale, prea artificială în relaţia cu tine, să selectezi modul Sport şi lucrurile să nu se îmbunătăţească aşa cum numele Sport o cere. Chiar mă întreb, de ce spui despre ceva că este Sport dacă nu are nicio legătură cu termenul acesta?!

Păcat că această direcţie este cea mai slabă pe care am condus-o vreodată în segment. Lipsită de precizie aproape complet şi parcă ruptă din alt film, direcţia mult-prea-asistată-electric strică o experienţă deosebită pe care altfel o transmite i30. Din punctul de vedere al trenului de rulare, i30 este cel mai bun Hyundai din istorie. Este foarte confortabil şi cel mai important extrem de silenţios la amortizarea denivelărilor. Este atât de bun, încât lupta celor mai confortabile şi plăcute suspensii se va decide strict între el şi Golf. Şi la cum se simte i30 după primele teste prin România, are şanse să o câştige de data asta…

Ţinuta de drum este neutră şi oricum cutia şi direcţia strică orice tentativă de distracţie pe viraje, deci nimeni nu va ajunge să verifice dacă i30 chiar merită cele cinci stele Euro NCAP pe care le-a obţinut acum. În faţa oricărui alt argument, a oricărei alte calităţi, suspensiile lui i30 precum şi antifonarea acestuia şi senzaţia de confort absolut din interior, merită toate nota 10 cu multe felicitări.

Concluzie

Chiar dacă direcţia asistată electric are probleme care merită luate în seamă, mai ales dacă veţi conduce mult maşina în afara localităţilor, Hyundai i30 este per total o maşină de familie foarte reuşită. Construită impecabil pe afară. dar şi pe dinăuntru, finisată la nivel german, foarte silenţioasă şi extrem de plăcută la rulare, noua compactă Hyundai merită achiziţionată chiar şi în configuraţia maşinii din testul nostru.

Asta deoarece, la cum te îmbie trenul de rulare să stai relaxat şi doar să conduci şi să te bucuri de confort, o cutie manuală ar strica toată senzaţia. Cutia automată îşi merită laudele pentru sporirea confortului şoferului, chiar dacă dinamic este aproape la fel de slabă precum direcţia.

Pagini: 1 2