Am condus Audi Q5 Hybrid – merită sau nu?

Personal, nu mă simt deloc vinovat când accelerez un SUV de două tone şi jumătate, iar computerul de bord o ia razna indicând consumul. Nu, nu, toată treaba cu distrugerea planetei din cauza maşinilor este o prostie care le-a permis constructorilor să scoată de la naftalină sistemele turbo sau în locul lor să crească performanţele cu sisteme de propulsie electrică. Asta a însemnat, desigur, naşterea speciei hibrizilor. Poluarea globală vine de la maşinile de pe stradă doar în proporţie de 2%, deci nu de aici ni se va trage sfârşitul. Desigur, când ai mulţi bani de cheltuit pe o maşină, te simţi bine să spui că ai un hibrid care te scuteşte de anumite taxe şi, dacă este construit bine, îţi dă senzaţii tari sportive pe care nu le-ai fi aşteptat.

Viitorul nu este deloc simplu pentru hibrizi. Chiar dacă nu vor dispărea ei vor evolua pentru că altfel, specia lor este destinată pierzaniei. Soluţia cea mai viabilă, mai ales pentru maşini mari de dimensiunile şi greutatea unui Q5, este aceea a plug-in-ului. Un SUV hibrid care va putea fi încărcat la priză pentru a se putea rula apoi cu el electric pentru câteva zeci de kilometri, asta va însemna succes. Până atunci putem doar să vedem cât de buni sunt pionierii acestei epoci. Pentru Audi, Q5 este începutul. Indiferent cum va fi el primit sau perceput, mai importantă este continuarea sa şi extinderea în gama Audi a hibrizilor.

A cumpăra un Q5 2.0 TFSI de 211 CP cu preţ de pornire de 43.910 euro este o alegere corectă. La fel şi un 2.0 TDI de 177 CP, la 41.200 de euro. Şi, mai bine, pentru cei cu dare de mână există 3.0 TDI la 49.189 de euro sau 3.2 FSI la 48.508 euro. Încă toate astea sunt mici copii, deoarece la încă 10.000 de euro peste versiunile V6 există versiunea Hybrid, un 2.0 TFSI de 211 CP supraalimentat cu un motor electric. Puterea totală a ansamblului este comparabilă cu cea a motoarelor V6, 245 CP, dar preţul mult mai mare decât al acestora nu se poate justifica foarte bine. Explic în pagina următoare.