Alfa Romeo MiTo

Singurul detaliu pe care mi-l amintesc obsesiv de atunci este tresărirea pe care o aveam de fiecare dată când zăream în retrovizoare un MiTo. În prima fracţiune de secundă, puteam jura că e un 8C Competizione.

Ceea ce din punctul meu de vedere este o recunoaştere a designului extrem de apetisant al modelului. Am regăsit maşina la fel de atrăgătoare chiar dacă decorul, adică eternul gri pastelat de praful omniprezent din România, era uşor schimbat. Am fugit spre munte, spre verde, cu speranţa de a găsi drumuri întortocheate, cer albastru şi puterea de a mă minţi că sunt la volanul unui 8C.

Pe primele două le-am găsit, pe ultima nu aveam cum, pentru că nu poţi păcăli o tracţiune faţă aşa de uşor şi nici un propulsor 1.6 diesel nu va avea vreodată muzicalitatea unui V8. Cu toate astea ceva nu îmi dădea pace, ceva mă împingea spre delir. Nu am rezistat tentaţiei, iar rezultatul a fost descoperirea unei ţinute de drum foarte bune, a unui comportament intuitiv la limită.

Ruliul este moderat pe viraj, iar suspensia filtrează bine denivelările şi reuşeşte menţinerea trenului de rulare în contact cu asfaltul. În mod cert, dacă ar trebui ceva de reproşat, acesta ar fi zgomotul cam mare venit de la suspensie.

Am ales versiunea echipată cu propulsorul diesel de 1,6 litri dintr-un singur motiv: gradul de noutate. Şi nu am regretat nici o secundă. Cei 120 CP disponibili la 3.750 rpm nu par a fi în stare să facă minuni, dar surprinde plăcut valoarea cuplului motor – 320 Nm disponibili de la 1.750 rpm. Impresionant pentru un propulsor de doar 1,6 litri.

MiTo are trei personalităţi diferite, în funcţie de poziţia selectorului sistemului DNA, prezent pe consola centrală lângă levierul cutiei de viteze. Modul All Weather este destinat condiţiilor de rulare cu aderenţă scăzută, iar regimul Normal se vrea a fi calea de zi cu zi. Recunosc că fără modul Dynamic în mod cert aş fi coborât din maşină după un kilometru. Dar există modul Dynamic.

Dacă primele două setări sunt pentru cei care pleacă de la psiholog, ultimul este pentru cei ce se duc la psiholog. Diferenţele între regimul sport şi celelalte sunt uriaşe. În cazul rulării în treapta a şasea la 2.000 rpm, maşina are 110 km/h. Fără a modifica poziţia pedalei de acceleraţie, doar selectarea modului Dynamic te catapultează la 150 km/h şi aproximativ 2.850 rpm. Maşina se transformă radical.

Răspunsul la acceleraţii este instantaneu, reprizele sunt extrem de bune. Asociat cu o direcţie mai fermă, ansamblul câştigă în masculinitate, în plăcerea de a conduce. Surprinde plăcut şi consumul, doar 7,2 litri în medie într-un regim sportiv cu puternice note agresive.

Habitaclul este agreabil, cu o finisare bună şi suficiente tuşe de design care să îţi ofere sentimentul că banii pe care i-ai investit nu se regăsesc în plastice gri. La acest capitol intră şi portierele fără rame, un detaliu elegant. În altă ordine de idei, trebuie să adaug la peisajul gri autohton şi o pietricică, tot autohtonă, care a dorit să interacţioneze cu proiectorul de ceaţă stânga. A câştigat pietricica.