Alfa Romeo MiTo 1.4 TJet 155 – test rapid

Selectorul din stânga schimbătorului te
lasă să alegi trei tipuri de setări: Dynamic, Normal, All Weather.
De aici vin şi iniţialele DNA – cool, nu? Dar ce
înseamnă fiecare dintre aceste moduri?

Modul „Normal” este asociat cu un led alb deasupra literei „n”.
În acest caz, comportamentul maşinii ar trebui să fie unul normal.
Însă normal pentru
Alfa Romeo MiTo 1.4 TJet 155 CP nu este la fel ca pentru o
maşină obişnuită. Orice apăsare pe pedala de acceleraţie
îţi aduce satisfacţie la nivel auditiv, atât motorul, cât
şi evacuarea contribuind la o ambianţă sonoră foarte plăcută, de
utilaj nerăbdător.

Plecarea de pe loc poate fi
făcută în două feluri: tare şi foarte tare. Bine, cine vrea poate
pleca şi încet, cu grijă şi atenţie – dar să văd cine o să vrea
asta la volanul acestei maşini! Demarajul este, aşadar, foarte bun,
mai ales că, la turaţiile mici, motorul nu este aşa lipsit
de vlagă cum mă aşteptam de la un turbo de cilindree
redusă şi un raport de 110 CP/litru.

Răspunsul este liniar, iar cuplul maxim de 230 Nm/3.000 rpm, în
combinaţie cu etajarea scurtă a cutiei de viteze, face o figură
foarte bună. Demarajul 0-100 km/h de pe hârtie, în 8 secunde, este
perceptibil şi în realitate, unde eşti gratulat suplimentar cu o
ambianţă sonoră foarte plăcută. Însă mai impresionant decât
plecarea de la semafor este răspunsul motorului în reprize,
progresiv şi foarte rapid.

Per total, modul „Normal” este
unul care te va satisface garantat dacă eşti genul care vrea să
simtă sportivitate şi dinamism. În modul „All Wheather”, nu prea
este sesizabilă vreo modificare a performanţelor maşinii. Doar când
vorbim de carosabil alunecos sau piatră cubică umedă, se
poate percepe un control mai serios asupra acceleraţiei –
însă, în aceste condiţii, oricine cu simţ de răspundere adoptă din
start un stil de conducere mai preventiv.

Trecând, însă, în modul „Dynamic”, Alfa
Romeo MiTo devine un mic drog pe patru roţi. Principala
modificare ţine de întărirea direcţiei, care este mult mai plăcut
de manevrat şi îţi dă impresia de control total al reacţiilor
maşinii, având un feedback foarte bun. De asemenea, este sesizabil
overboost-ul la acceleraţia puternică, motorul
fiind este mult mai nervos, deci te incită mai tare.

Sistemul de control al tracţiunii este
mai puţin intruziv în acest caz, aşa încât poţi încerca şi nişte
veleităţi de pilot (de preferat pe drumuri necirculate). Pe
viraje, maşina ţine uimitor de bine trasa impusă, iar
ruliul intervine destul de târziu şi foarte progresiv. MiTo nu te
surprinde neplăcut aproape în nici o ocazie, răspunând conştiincios
la comenzi.

În „Dynamic”, la plecarea în forjă de pe loc, maşina va tinde să
danseze, puntea faţă fiind aproape copleşită de cuplul
motor. Acelaşi fenomen este sesizabil clar şi în cazul lui

Mini Cooper S, de exemplu. Însă maneta schimbătorului de la
Alfa Romeo MiTo este mult mai plăcut de utilizat în regim sportiv –
deşi iniţial am remarcat că îţi dă impresia de moliciune prea mare,
utilizarea într-un tempo susţinut relevă o timonerie foarte
bună.

Deşi capabilă de viteze foarte
mari, maşina devine prea zgomotoasă după 140 km/h.
În schimb, orice traseu virajat, unde utilizezi preponderent a doua
şi a treia, este un deliciu, tot timpul. Iar suspensia,
deşi fermă, rămâne acceptabil de confortabilă la trecerea
prin denivelări, unele chiar foarte serioase. Rigiditatea este
destul de bună, deşi, în condiţiile drumurilor de la noi, apariţia
unor mici scârţâieli ale plasticelor din interior este inerentă

Cumva, italienii au făcut-o de oaie şi de data asta – de oaia
verde din turmă, să ne înţelegem! Adică Alfa Romeo MiTo pur
şi simplu e o maşină cu nerv, pe care simţi că o conduci
în fiecare moment şi care nu te dezamăgeşte. Sincer, nu înţeleg de
ce mai există şi o versiune de 120 CP a acestui motor, când e clar
că MiTo te face să vrei din ce în ce mai mult de la ea.

Să fie o chestie

care ţine de buget?

Primele
poze cu
Alfa Romeo MiTo nu m-au impresionat într-o măsură aşa de mare.
Cel puţin nu aşa cum s-a întâmplat acum ani de zile cu Alfa Romeo
156 sau, mai recent, cu fabuloasa
Alfa Romeo 8C.

Pe urmă, consideram hilar că italienii vor să intre în
concurenţă nici mai mult, nici mai puţin decât cu

Mini, prinţul maşinilor mici premium. Şi asta
cu o maşină derivată din obişnuitul
Fiat Grande Punto. A, plus că, la un moment dat, MiTo era în
topul preferinţelor bărbaţilor cărora le plac bărbaţii, în „TOP

10 Gay Car of the Year 2009„…

Prin urmare, începeau să mi se formeze nişte idei preconcepute
relativ la Alfa Romeo MiTo. Care au început să se erodeze rapid
după ce am început să aflu ce şi cum cu maşina de la alţii. Şi m-am
pomenit că ţin neapărat să cunosc în realitate această maşinuţă,
cea mai mică Alfa Romeo a momentului. Iar la
lansarea naţională pot spune, fără să mă ascund după deget, că
Alfa Romeo MiTo m-a subjugat!

Realitatea
depăşeşte aşteptările. Şi încă mult, aş putea spune, pentru că
MiTo are o alură încordată, o faţă agresivă şi un spate
foarte sportiv – cele două stopuri rotunde realmente te
hipnotizează! Iar dacă mai şi este „încălţată” cu jante arătoase,
bavarezul Mini Cooper rămâne în umbra. zvăpăiatului italian.

Dacă Alfa Romeo MiTo mai este şi roşie, ai impresia că eşti în
faţa unui pui de Ferrari. Modelul de test, însă, era vopsit în
negru, aşa încât degaja o impresie puternică de „bad
boy”: suprafaţa vitrată foarte compactă, bosajele mari ale
roţilor şi jantele de 18″ formează o combinaţie irezistibilă.

Muza mă trage de mânecă – îmi dau seama că am devenit prea
subiectiv referitor la aspectul maşinii.

Să revin la
obiectivitate vorbind despre
interiorul lui Afa Romeo MiTo.

Pagini: 1 2 3