Afaceri tomnatice: Honda Accord facelift 2.0 i-VTEC

Chiar şi japonezii au recunoscut în primăvară, la Salonul Auto Geneva 2011, cu ocazia premierei mondiale a lui Honda Accord facelift, că vorbim mai degrabă de un upgrade discret, deoarece nu se simţea nevoia unor modificări serioase a acestei berline de clasă medie.

Iar eu sunt de acord cu ei – nu prea văd de ce ar fi trebuit să modifice vreun detaliu. Totuşi, acest lucru s-a întâmplat, chiar dacă îţi trebuie un ochi de cunoscător pentru a descoper în ce constă faceliftul lui Accord. Farurile îşi păstrează forma, dar semnalizatoarele sunt acum albe, nu portocalii.

Grila centrală, însă, e mai îngustă şi, după părerea mea, mai fin creionată, suficient cât să îi confere maşinii un surplus de eleganţă, în timp ce spoilerul arată o idee mai agresiv. Per ansamblu, Accord îşi păstrează intactă imaginea de berlină business de clasă medie, alte detalii nefiind schimbate.

Situaţia se repetă şi în interior, unde Accord-ul păstrează o atmosferă sobră şi un pic rece din cauza plasticelor negre şi a tapiţeriei gri, dar şi a ornamentelor dintr-un plastic frumos finisat, care imită aluminiul. Când m-am aşezat la volan, m-am simţit imediat nelalocul meu: ar fi trebuit să fiu îmbrăcat la costum, la patru ace…

În rest, însă, nu am avut probleme în a-mi găsi o poziţie comodă la volan. Păcat că volanul şi bordul abundă de atâtea butoane, ceea ce poate deveni puţin frustrant dacă nu eşti un fan al gadgeturilor. Dintr-un anumit punct de vedere, Accord consider că va fi mai mult pe gustul celor trecuţi de o anumită vârstă, lucru pe care, de altfel, îl inspiră şi exteriorul conservator.

Din punct de vedere al ambianţei interioare, Honda Accord nu suferă reproşuri, având materiale foarte plăcute (chiar şi plasticele lucioase de pe uşi) şi o calitate exemplară a fabricaţiei şi asamblării. Nu înţeleg de ce lumea încă nu consideră Accord-ul un model cu adevărat premium, eu nu văd cu ce este mai prejos faţă de berlinele premium de clasă medie.

Dacă portbagajul de 464 de litri poate fi considerat convenabil ca şi capacitate, am fost surprins să constat că pe banchetă spaţiul nu e aşa de generos cum mă aşteptam, locul pentru picioare fiind doar suficient pentru o berlină de 4,72 metri.

Un indiciu destul de clar că e o maşină pentru directorii care vor să conducă, după cum vedem pe pagina următoare