Dacă la exterior aerul de Fiat 500 s-a evaporat într-o
anumită măsură şi asta pentru că inocenţa a fost înlocuită cu
agresivitatea, la interior lucrurile se mai cuminţesc puţin. Se
remarcă imediat identitatea Abarth. Bordul este acelaşi, doar
câteva detalii fac diferenţa. În primul rând volanul sport îmbrăcat
în piele, cu o priză excelentă şi cu sigla Abarth în centru.
În stânga volanului descoperi un mic ceas de presiune a
turbinei care în centru are un indicator pentru indicarea
momentului în care trebuie să urci o treaptă. În fucţie de
programul ales, Sport sau Normal, se schimbă şi indicaţiile. Într-o
primă fază sunt sugestii de ordin economic, în modul Sport eşti
avertizat că te apropii de limitarea electronică şi ar fi bine să
mai urci o treaptă.
Scaunele sport completează superb
ambianţa interioară. Poziţia la volan a evoluat puţin comparativ cu
un Fiat 500, stai mai jos acum în maşină dar nu semnificativ. Nu
pot vorbi de o poziţie la volan sportivă, dar nu deranjează.
Scaunele oferă un suport bun la nivelul şezutului dar au o carenţă
la nivelul umerilor. Nu îmbracă complet spatele. În rest cam
acelaşi interior, aceleaşi materiale ca într-un Fiat 500.
Unii poate ar fi tentaţi să critice acest lucru, personal nu îl
găsesc un minus. Este vorba de o mică buburuză cu enorm de mult
temperament care pune accentul pe distracţie. Asta a fost reţeta
originală şi mă bucură să văd că a fost conservată. Şi să nu uit de
pedalier, o bună priză şi desenat pentru „heel to
toe”.