LTI TX4 – test in RO

Pedala
de frână este cam dificil de dozat şi trebuie apăsată cu putere. Nu
de alta, dar un LTI TX4 cântăreşte aproape două tone! A doua
surpriză a fost raza de bracaj. Maşina poate fi întoarsă aproape pe
loc! Puterea motorului e transmisă către roţile spate, iar puntea
faţă a fost adaptată pentru a obţine o rază de bracaj cât mai
strânsă.

La volanul unui LTI, uiţi de întoarcerea în trei mişcări.
Avantajul lui LTI TX4 este că a fost născut pentru a fi taxi. Nu
reprezintă adaptarea unui model de serie. London Taxi International
construieşte doar taxiuri. Modelul este uşor de recunoscut şi am
simţit pe propria piele acest lucru.

Am întors mai multe capete decât dacă aş fi condus un Ferrari, ba
chiar am fost oprit pentru a mi se cere detalii tehnice şi legate
de preţ. Modelul TX4 foloseşte soluţia clasică a unui şasiu rigid,
pe care elementele de caroserie sunt prinse cu şuruburi. Finisările
nu sunt perfecte, dar comenzile sunt mari, simplu de folosit şi
gândite pentru o viaţă lungă. Iar cel cu adevărat răsfăţat este
pasagerul.

În spate este foarte mult loc. Doi pasageri pot călători extrem de
confortabil pe bancheta din spate şi încă doi pot lua loc pe
strapontinele dotate cu centuri de siguranţă. Există geam de
siguranţă ce separă compartimentul pasagerilor de cel al
şoferului.

Este realizat dintr-un plastic extrem de rezistent, asemănător
celui folosit la protecţia spectatorilor la meciurile de hochei.
Pentru comunicarea cu şoferul există intercom, iar pasagerii au
comenzi separate pentru climatizare.

Din raţiuni de securitate, uşile din spate pot fi deschise doar
când şoferul nu ţine piciorul pe pedala de frână, iar acest lucru
este semnalizat printr-o lumină roşie amplasată pe interiorul
portierelor. Bagajele se transportă în faţă, în dreapta şoferului,
unde nu există scaun. Portbagajul clasic este alocat roţii de
rezervă.

Pe partea dreaptă există şi o rampă pliabilă în podea, pentru
accesul facil al scaunelor cu rotile. Strapontina de pe aceeaşi
parte poate fi culisată, pentru a simplifica accesul persoanelor cu
mobilitate redusă. Toate aceste dotări sunt oferite în preţul
standard al automobilului.

Oricine
a fost la Londra ştie că acolo taxiurile sunt altfel. Sunt nişte
automobile desprinse parcă din trecut, cu o siluetă inconfundabilă.
Cine a fost la Londra şi s-a şi încumetat să oprească un taxi a
aflat că suratele acestuia sunt incredibil de spaţioase în spate şi
că pot transporta patru persoane în cel mai deplin confort.

Orice s-ar spune, taxiurile londoneze sunt la fel de celebre ca Big
Ben şi Tower Bridge. Acum, ele pot fi exportate şi în alte ţări.
LTI, firma care le construieşte, poate livra ultimul model din gamă
către orice stat din lume.

Partener în România pentru London Taxi International (LTI) este
Premium Brands, divizie a firmei Badsi, cunoscut dealer al mărcii
Nissan. Modelul importat este TX4, ultima evoluţie a celebrului
taxi londonez.

Am avut ocazia să testez acest model şi trebuie să recunosc că
intră în categoria celor mai ciudate maşini pe care le-am condus
vreodată. Varianta europeană a modelului TX4 are volan pe stânga şi
instrumente de bord gradate în unităţi metrice. În rest, este
absolut identică acelora care rulează pe străzile Londrei.

TX4 este disponibil cu o singură motorizare. Sub capota lungă se
află un turbodiesel robust, fabricat de VM Motori, care are 2,5
litri şi dezvoltă doar 102 CP. Cuplul maxim motor este de 240 Nm la
1.800 rpm. Transmisia e asigurată de o cutie manuală cu cinci
trepte sau de una automată tot cu cinci trepte.

Exemplarul testat era versiunea Gold şi avea cutie automată. Să
încep cu impresiile de la volan. Postul de condus este relativ
nespaţios. Scaunul nu se poate da prea mult în spate, aşa că
şoferii mai înalţi pot avea probleme cu genunchii. Eu m-am adaptat
relativ OK la volan.

Poziţia de condus este înaltă, deci poţi aprecia foarte uşor
distanţele, ţinând cont că un taxi londonez nu e chiar mic: are 4,5
metri lungime şi este mai înalt ca un SUV. Motorul te ajută la
plecare datorită cuplului disponibil de la turaţii joase, dar
ulterior acceleraţiile sunt lente.

Într-un fel, este exact maşina de care are nevoie un şofer de taxi,
beneficiind de acel gen de motor diesel fără moarte. Cutia automată
e arhaică, dar la fel de robustă ca motorul. Îşi face treaba fără
să o bagi în seamă, iar în traficul bucureştean sau londonez este
indispensabilă. Nu trebuie să ne aşteptăm însă la
performanţe.

Odată taxiul pus în mişcare, m-a impresionat uşurinţa cu care poate
fi condus. Porneşte fără greutate de pe loc, servodirecţia e
uşoară, iar poziţia înaltă de condus te ajută să apreciezi bine
distanţele. Prima surpriză a venit în momentul în care am frânat
mai violent la o trecere de pietoni.