Comparativ Mercedes GLK vs Volvo XC60

Nu poţi însă confunda un interior de Volvo, cu a sa consolă centrală care a lansat o modă printre designerii de profil. Ai nevoie de o minimă perioadă de acomodare cu poziţionarea comenzilor, în special a celor amplasate în spatele volanului – acolo unde găseşti comenzile pentru accesul la sistemul de navigaţie şi restul funcţiilor computerului de bord. Versiunea avută la test a venit echipată şi cu toată gaşca de sisteme electronice menite a te ţine pe drum, printre care pilotul automat adaptiv (ACC) cu funcţie de avertizare asupra păstrării distanţei de siguranţă şi sistemul de avertizare asupra părăsirii benzii (LDW).

Utile, extrem de utile, dar asta nu înseamnă că nu îţi pot afecta inima. Ştii de existenţa lor, însă nu te pregăteşte nimeni pentru o alarmă care te trezeşte brusc din reverie şi pentru nişte leduri care “urlă” la tine. În mod cert, acestea sunt extrem de bune la drum lung sau în momentele în care oboseala la volan începe să îşi facă simţită prezenţa, dar în viaţa de zi cu zi sunt enervante. Aşa descoperi că, atunci când te sui la volanul lui XC60, trebuie să apeşi pe încă două butoane, ceea ce nu se întâmplă în nici o altă maşină. Aşa-i omul, când nu are sisteme se plânge că acestea nu există, când le are se plânge că sunt enervante.

Totuşi, vedetele testului nostru comparativ sunt motorizările: un V6 de 3.498 cmc care dezvoltă 272 CP şi 350 Nm în colţul rezervat lui GLK şi un 6 cilindri în linie de 2.953 cmc turbo care dezvoltă 286 CP şi 400 Nm în colţul de ring alocat lui Volvo XC60 T6. Şi pe hârtie, şi în realitate, Volvo este superior din punctul de vedere al motorizării. Suedezul se dovedeşte o idee mai sprinten, iar reprizele sunt mai bune. Însă totul costă, iar în cazul lui Volvo acest fapt se simte atât la autonomie, cât şi la consumul mediu, care în traficul urban ajunge să fie cu 3 litri mai mare decât al lui GLK 350.

Sunetul ambelor propulsoare este fabulos. Personal, recunosc că am o slăbiciune pentru cei şase cilindri în linie supraalimentaţi. Cei 50 Nm în plus ai propulsorului suedez se fac simţiţi, motorul trage viguros şi constant până sus în ture.

În schimb, GLK este mai riguros în privinţa ţinutei de drum şi a răspunsului pe care-l oferă direcţia. GLK îţi dă încredere la volan, Volvo e ceva mai zgârcit în a comunica informaţii, fiind o idee mai asistat. Mercedes-ul mai are un mic handicap în comparaţie cu XC60, şi anume cutia de viteze, un pic mai lentă în răspuns. Totuşi, această cutie are şi un atu: cele 7 trepte contribuie la un consum semnificativ mai mic comparativ cu al lui XC60.

Deşi sunt nişte SUV-uri compacte pe care ţi le imaginezi “pilotate” doar de domniţe şi doar prin oraş, ele se dovedesc iscusite şi în offroad. Volvo vine cu un sistem de tracţiune integrală care foloseşte un diferenţial central Haldex de a patra generaţie. Asociat cu garda la sol imensă (23 cm), acesta asigură un comportament offroad bun. În altă ordine de idei, Mercedes te pune să alegi: vrei oraş sau offroad? În caz că optezi pentru pachetul offroad, vei primi un buton, dar ce buton!

Poate nu întâmplător pe el este gravată litera G. Apăsarea lui activează setările electronice pentru offroad, asistenţa la coborârea pantelor şi răspunsul pedalei de acceleraţie, care devine mai puţin sensibilă la variaţiile de presiune. În plus, cutia păstrează treapta mai mult, iar ABS-ul şi ESP-ul au alte setări. Tuturor li se adaugă sistemul 4Matic de a doua generaţie.

Ambele modele sunt mai mult decât interesante şi vă garantez că vă vor surprinde în mod plăcut. Totuşi GLK se dovedeşte ceva mai matur, ceva mai bine pregătit pentru viaţă. Dovedeşte că nu este doar o simplă caroserie care sfidează gravitaţia preţ de câţiva centimetri în plus.

Deşi Mercedes a deschis balul cu ML, după o vreme s-a culcat pe lauri şi parcă a fost neatent la evoluţia rivalilor. Aşa s-a trezit dintr-o dată că aceştia au şi altceva în ofertă decât el. A pus neamţul osul la treabă şi, poftim, a apărut un GLK frumos, sprinten şi suficient de deştept în offroad. În acest joc al ofertei a intrat şi Volvo, care a scos dintre gheţari un XC60.

În timp ce băieţii s-au distrat pe litoral cu parfum de motorină, eu am ales volatilitatea benzinei şi decorul REMAT Nord. De ce REMAT – nu ştiu, poate pentru că la un moment dat aceste modele vor sfârşi tot aici. Poate am vrut să le mai ştergem puţin din zâmbetul superior de adolescente superdotate.

Ambele modele sunt extrem de proaspete, prin urmare întorc suficient de multe capete pe stradă. Din punctul de vedere al designului, mesajele sunt total diferite, cele două confirmându-şi astfel noile identităţi de marcă. GLK amplifică povestea începută de C Klasse şi continuată acum de nou-lansata limuzină de clasă mare.

Linia caroseriei îmi aduce aminte de Mercedes W201, un model legendar, dar acest fapt are mai puţină importanţă. Poate îmi aminteşte şi de W201, dar în versiunea DTM, ori de veteranul G Klasse. Pe undeva, cam asta este şi filosofia din spatele designului: maşina să ofere şi confortul unui model din segmentul D, şi agilitatea unui căţărător.

Şi cu toate că nu ai miza pe acest aspect, GLK chiar face o figură mai mult decât frumoasă acolo “afară”. Un design ce poate părea contrariant la prima vedere, dar tocmai din liniile ferme ale caroseriei reiese încrederea în sine a modelului. Iar albul chiar îl prinde bine. Interiorul este sobru, aşa cum a fost mereu de-a lungul timpului la Mercedes şi cum îi stă bine unui habitaclu de model premium. Unii încearcă să te mintă frumos, cu artificii de design interior mai mult sau mai puţin funcţionale.

GLK se doreşte un clasic şi, cu toate că sunt tentat să critic sobrietatea sa extremă, în final trebuie să îi recunosc ergonomia şi funcţionalitatea ireproşabilă. Şi admit că, dacă nu ar fi fost totul “all black”, poate era o idee mai bine. Poziţia la volan se apropie de cea dintr-o berlină: joasă, sportivă, dar în acelaşi timp oferind o bună vizibilitate. Subiectiv sau ba, aş fi preferat un volan ceva mai mic în diametru, atât din punct de vedere estetic, cât şi ergonomic.

În rest, la interior, senzaţia de C Klasse este omniprezentă, mai puţin cea transmisă de butoanele de pe consola centrală, care trădează potenţa din offroad. Am fost plăcut impresionat să identific funcţia manuală a cutiei automate, care dispune şi de un buton ce permite blocarea în treapta de viteză, aşa încât schimbarea de treaptă devine posibilă doar la intervenţia şoferului. GLK se dovedeşte mai mult decât un SUV compact pentru domniţe.

Volvo XC60 are o naturaleţe aparte în a te alinta mult mai plăcut. Se dovedeşte astfel că gerul nordic catalizează emoţiile, nu le congelează. Caroseria este extrem de fluidă şi poate fi considerată primul pas în evo-revoluţia imaginii de marcă Volvo din punctul de vedere al designului. În ciuda liniilor fluide, ea are un aer masiv, de parcă n-ar face parte din segmentul SUV-urilor compacte, dar faptul se datorează mai mult unei iluzii optice. Interiorul e tipic suedez, cald şi primitor.

Am descoperit uşor contrariat o simplitate elegantă a habitaclului, o reducere la esenţă a tabloului de bord şi a consolei centrale. Parcă ai nevoie de mai multe butoane, de câteva elemente care să-ţi ajute să-ţi creezi un mic univers al tău, o zonă personală.