Comparativ Hyundai ix35 vs. concurenţa – Ep. III: ix35 vs. Outlander

SPAŢIU PASAGERI ŞI
BAGAJE

Din nou, ix35 se vede în inferioritate şi faţă de
Outlander, atunci când vorbim de accesul în şi din maşină,
mai ales în ce priveşte locurile din spate. Outlander are portiere
mari şi nici nu trebuie să ridici foarte mult piciorul când intri
în maşină.

Spuneam mai devreme că ampatamentul maşinii japoneze nu este cu
mult mai mare decât al maşinii coreene – însă acest lucru nu este
valabil în cazul spaţiului pentru genunchii celor de pe banchetă,
care au foarte mult spaţiu, de parcă diferenţa de
ampatament între Outlander şi ix35 ar fi nu de 3 cm, ci de 13
cm. Este vorba de o „găselniţă”, întâlnită şi la RAV4:
bancheta poate culisa, astfel privilegiindu-se ori spaţiul pentru
pasageri, ori spaţiul pentru bagaje.

Reversul medaliei va fi un confort ceva mai puţin bun pe
banchetă în Outlander, cauzat în primul rând de tapiţeria
mai tare. Însă japonezii au un as în mânecă: strapontina
din portbagaj, care poate acomoda, la limită, două
persoane adulte. De preferat este ca aici să stea doi copii,
deoarece şi accesul este relativ acrobatic.

Însă, dintre toate modelele prezente în comparativul ProMotor, Outlander era singurul
care să ofere până la 7 locuri. Strapontina are avantajul
că nu ocupă mult loc şi se poate ascunde sub podeaua portbagajului,
fiind relativ simplu de manevrat.

În Outlander, rabatarea banchetei are un avantaj: şezutul se
poate rabata împreună cu spătarul (stil briceag), degajând
un spaţiu mare, foarte bun pentru bagajele lungi.
Bineînţeles, şi în Outlander există mici manete în
portbagaj pentru rabatarea banchetei – o lecţie pe care
ix35, din păcate, nu a învăţat-o, deşi vorbim de al treilea model
din acest comparativ care oferă această facilitate.

În configuraţia cu 5 locuri, portbagajul lui Outlander este de
774 litri, cu vreo 300 de litri mai mare decât al lui ix35, ceea
ce, în practică, înseamnă… mult. Iar, dacă împingeţi bancheta la
maximum înainte, rămân chiar 880 de litri pentru
bagaje – spaţiul pentru genunchi, însă, se diminează
considerabil, devenind mult mai mic decât în ix35.

Interesant, folosirea strapontinei nu anulează total spaţiul
pentru bagaje, Outlander având disponibili cam 220 de litri
atunci când în maşină iau loc 7 persoane. Dacă se rabate
bancheta, spaţiul maxim pentru bagaje ajunge la aproape 1,7 metri
cubi, cu 200 de litri mai mult faţă de ix35.

În ce priveşte accesul la spaţiul pentru bagaje, cu Hyundai
lucrurile sunt simple, deoarece maşina are un hayon nu foarte
voluminos. În cazul lui Outlander, însă, inginerii au apelat la
o soluţie discutabilă: în partea superioară un semi-hayon,
iar în partea inferioară o mini-platformă.

Atunci când vorbim de accesul uzual la bagajele din portbagaj,
nu e nici o problemă. Dacă, însă, e vorba de bagaje mai
voluminoase, mini-platforma incomodează accesul la
lucruri, mai ales dacă acestea sunt plasate mai departe,
lângă spătarul banchetei. Dacă vreţi, puteţi să vă căţăraţi pe
mini-platformă, care suportă până la 100 kg. Totuşi, vorbim de o
soluţie de compromis, care elimină în parte rigiditatea mai scăzută
pe care ar fi conferit-o un hayon de dimensiuni foarte mari.

Prin urmare, Hyundai ix35 este redus la tăcere prin
prisma spaţiului pentru pasageri în spate şi, mai ales, pentru
bagaje. Doar Santa Fe i-ar putea răspunde lui Outlander,
oferind o banchetă suplimentară în portbagaj.

DINAMICĂ

După cum am remarcat mai devreme, Outlander te gratulează cu o
atmosferă care inspiră sportivitate. Iar în sprijinul acestei
afirmaţii putem aduce pedalierul perforat din aluminiu, volanul
sportiv cu trei braţe, padelele pentru schimbarea
secvenţială a treptelor de viteză şi maneta sportivă a
schimbătorului cutiei de viteze cu dublu ambreiaj.

Totuşi, dacă ne uităm la cifrele de pe hârtie, Outlander
nu se ridică la înălţimea lui ix35 din punct de vedere al
performanţelor motorului. Faţă de dieselul 2.0 CRDi de 184
CP al lui Hyundai, Mitsubishi oferă un 2,2 DI-D de numai 156 CP,
preluat de la grupul PSA.

Diferenţele de aproape 30 CP şi de aproape 2 secunde pentru
demarajul 0-100 km/h nu se simt chiar aşa de mult în realitate, mai
ales atunci când foloseşti padelele pentru schimbarea secvenţială a
treptelor la Outlander. Totuşi, ix35 se mişcă mai bine pe
autostradă, iar, la viteze mari, zgomotul la vânt este ceva
mai redus decât în Outlander.

Amortizarea denivelărilor este uşor mai bună în maşina
coreeană, Outlander fiind ceva mai rigid, ceea ce
înseamnă, de altfel, o influenţă mai redusă la vântul lateral, dar
şi o stabilitate mai bună a maşinii japoneze. Direcţia este mai
eficientă în cazul lui Outlander, însă am fi vrut un volan cu un
diametru mai mic, pentru o senzaţie de dinamism mai sporită.

Aşa, poţi avea parte de o doză suficient de bună de senzaţii
dinamice pe un traseu viratjat, dacă foloseşti padelele, comanda
pentru schimbarea treptei de viteză făcându-se suficient de rapid,
dar nu la fel ca în cazul unei maşini sport. Oricum,
Outlander nu e o maşină sport, ci un SUV aproape
sportiv, lăsând în urmă ix35 pe traseele virajate, fără
mare efort.

Un punct sensibil al modelului
din test a fost stabilitatea pe traiectorie în timpul frânării, nu
la fel de bună ca la ix35. În schimb, frânele se dovedesc
suficient de andurante, deşi masa de peste 1,8 tone, cu
200 kg mai mare decât la ix35, conduce la un fading în limite
acceptabile.

În regim urban, e de preferat utilizarea cutiei în modul
normal automat, caz în care confortul este la cote foarte
bune. Interesant, deşi cuplul maxim sensibil mai mare al lui ix35
(392 Nm faţă de 380 Nm la Outlander) se obţine la o turaţie de
numai 1.800 rpm pe hârtie, în realitate, Outlander are un
răspuns mai bun la apăsarea pedalei la turaţiile reduse,
în principal datorită cilindreei mai mari.

Dacă se intră pe drumuri neasfaltate, Outlander nu devine
automat cel mai bun doar pentru că poartă sigla Mitsubishi. După
cum am văzut, suspensia este ceva mai tare pe şosea, lucru valabil
şi pe drumurile neasfaltate, unde ix35 este ceva mai
confortabil. Outlander, însă, rămâne mai fun de manevrat
în aceste situaţii, fiind o maşină dedicată macadamului.

Ambele modele beneficiază de posibilitatea blocării
diferenţialului central, cu menţiunea că, în cazul lui Outlander,
se poate alege şi programul 2WD, care transmite puterea strict
roţilor din faţă, deci se poate obţine o foarte uşoară scădere a
consumului. În modul „LOCK”, Outlander îţi conferă o
încredere mai mare la trecerea peste denivelări serioase
sau noroie, deşi nu putem spune că este avantajat de console sau
lungime.

În concluzie, deşi Outlander nu se diferenţiază în mod categoric
de ix35 din punct de vedere al performanţelor, cutia sa cu dublu
ambreiaj şi comandă de la padelele din spatele volanului reuşesc
să îi confere un caracter mai plăcut, dacă vrei
dinamism.

De asemenea, Outlander stă ceva mai bine, dar nu la o diferenţă
foarte mare, în ce priveşte manevrabilitatea şi stabilitatea
maşinii, iar pe drumurile neasfaltatate îţi conferă o doză mai mare
de încredere, deşi e ceva mai puţin confortabil decât
ix35.

Pagini: 1 2