Volkswagen Scirocco – test în RO

Dar abstinenţa a dat roade,…eu, VW Scirocco, un Bucureşti din care doresc să evadez, drumuri care nu ştiu ce e linia dreaptă, 200 CP…Recunosc că am transpirat ceva de nerăbdare până am pus mâna pe cheia de la maşină. E albă, ar fi fost perfect să fie acel verde prezent pe concept car, dar e bine şi aşa. Oricum albul este noua uniformă naţională când vine vorba de maşini. Sunt superbe şi jantele de 18 inch cu design care aminteşte de palele turbinei unui motor cu reacţie.Despre linia caroserie nu prea am ce comenta, VW a dat jos din pod cutia pandorei şi a scotocit prin ea. Sincer, după rigoarea care a caracterizat designul din ultima decadă a modelelor germane tind să cred că VW Scirocco s-a născut în urma unei petreceri. Bucură fiecare detaliu, de la privirea încruntată sau portirele fără ramă, până la locurile individuale din spate sau şoldurile proeminente din zona spate.

Poziţia la volan este pur sportivă. Şezutul pare sudat de podea, iar scaunele sport sunt extrem de reuşite atât ca design cât şi ca susţinere. Luat uşor la bani mărunţi Scirocco dovedeşte şi anumite carenţe ergonomice, dar toate acestea pot fi trecute cu vederea, pentru că nu este o maşină creată pentru a o impresiona pe vecina de la etajul trei care se bucură doar când sună poştaşul să aducă pensia. Într-adevăr poziţionarea comenzilor pentru reglarea oglinzilor este cum vreţi dumneavoastră dar nu ergonomică şi intuitivă. Portbagajul se deschide doar de la cheie, de la butonul din interior nu ai nici o şansă, oglinda retrovizoare interioară este bună doar pentru machiat… şi la toate acestea adaug un “SO WHAT!!!!!!!!” Nu mă interesează, deja este coadă la urgenţă, lumea îşi imobilizează gâtul, toţi au văzut Scirocco.

Din punct de vedere tehnic lucrurile sunt clare şi VW nu a ascuns faptul că modelul împarte platforma tehnică cu Golf V GTI. Dar sunt mici ingrediente care fac diferenţa, în cazul modelului testat. Există propulsorul de doi litri turbo care dezvoltă 200 CP dar mai avem şi cutia DSG cu 7 trepte şi DCC – Dynamic Chassis Control. Un sistem care controlează atât suspensia cât şi direcţia. Prin urmare o maşină pentru care trebui să îţi dezvolţi o a doua personalitate, cea care se activează la comutarea pe Sport. Totul devine mai ferm, maşina comunică mai bine, răspunde mai bine. Dacă am avea în ţară şi drumuri care nu au făcut cunoştinţă cu praful atunci Scirocco ar putea pune puterea jos mult mai bine, în schimb aşteaptăte la ruperi de aderenţă şi în cazul unor acceleraţii moderate. Electronica se luptă dar uneori pare depăşită, de aceea recomand un dozaj mai riguros al acceleraţiei. Este de asemenea plăcut să auzi un Scirocco, să-l auzi din interior pentru că evacuarea îşi aduce aportul la admosfera sportivă. Un sunet gutural la ralanti care urcă spre note de soprană atunci când propulsorul creşte în ture.

Maşina dă încredere celui de la volan pe segmentele virajate atacate în forţă. Scirocco se dovedeşte neutru până departe, iar acest lucru se datorează şi centrului de greutate mult coborât comparativ cu un Golf V GTI. Personal aş fi preferat un volan ceva mai gros, cu o priză ceva mai bună, dar şi cel existent poate fi râvnit de multă lume. Dacă vă tentează un Scirocco nu ezitaţi, cu micile compromisuri pe care le implică în mod cert va şterge cu buretele multe fire de păr alb pe care încercaţi să le mascaţi deşi le aveţi rătăcite pe acolo. Mai există speranţă, mai există maşini la care să speri realist vorbind.