Test în premieră naţională cu a şaptea generaţie VW Passat

Am avut ocazia să conduc ambele versiuni de caroserie.
Motorizări? 2.0 TDI în versiunea de 140 CP şi 170 CP cutie
DSG cu 7 trepte şi 1.8 TSI de 160 CP – cutie manuală cu 6
rapoarte. Motorizările diesel nu vin cu nimic nou,
aceleaşi propulsoare, acealaşi sunet specific. În combinaţie cu o
cutie automată sunt mult mai agreabile şi asta pentru că nu mai ai
de luptat aşa de evident cu lipsa de putere la turaţii joase. În
ceea ce priveşte cutia DSG, am apreciat setarea modului Drive, în
Sport cutia s-a dovedit ne-intuitivă şi uşor lipsită de eficienţă.
Un diesel nu mai poate livra consistenţă la 5.000 rpm, prin urmare
a menţine o treaptă doar de dragul de a auzi cum urlă propulsorul
nu găsesc a fi sinonim cu sportivitatea. Pe porţiunile virajate din
jurul Barcelonei am rulat sportiv mult mai agreabil şi mai intuitiv
în Drive decât în Sport.

Te aflai în permaneţă în zona de cuplu. Există opţiunea de a
schimba trepte cu ajutorul micilor padele din spatele volanului. Am
fost surprins să descopăr o ţinută de drum neutră, şasiul oferă o
bună aderenţă mecanică fără un efort vizibil şi fără intervenţia
sistemelor de stabilitate, mai des şi-a făcut simţită prezenţa
XDS-ul pe versiunea diesel de 170 CP. Sistem care este vinovat şi
de o mică întârziere în livrarea puterii în cazul accelerării la
ieşirea din viraje. Lucru valabil în cazul unui condus sportiv.
Este nevoie de o mică perioadă de acomodare cu dozarea pedalei de
acceleraţie în cazul unui condus sportiv, îngroparea ei în podea
fie la un demaraj de la semafor fie la ieşirea dintr-un viraj este
echivalentă cu trimiterea la roţi a celor 350 Nm. Rezultatul… o
rupere a aderenţei în primă fază urmată de o intervenţie a ESP-ului
care se chinuie să pună coerent puterea la sol.

În cazul ieşirii dintr-un viraj, accelerarea violentă şi ruperea
de aderenţă este sinonimă cu subvirarea iniţială care te determină
să ridici picioarul din acceleraţie. Plăcut dozajul pedalei de
frână şi eficient sistemul, oferă o bună decelerare. Dă încredere
celui de la volan. Direcţia este mai uşoară decât la vechea
generaţie, nu devine mai fermă semnificativ în cazul unui condus
sportiv. Este precisă dar asistarea excesivă poate fi confundată cu
o uşoară imprecizie. Am găsit uşor artificială setarea
sport a suspensie pe modelul cu DCC – Adaptive Chassis
Control.

Pe modul confort este plăcută, filtrează eficient denivelările,
dar în modul sport crează o senzaţie stranie de ţopăială chiar şi
la rularea pe o autostradă din dale. Deşi oficialii constructorului
german au insistat pe eforturile depuse pentru a insonoriza cât mai
bine habitaclul, suspensia este prezentă auditiv la interior în
cazul rulării pe suprafeţe deteriorate, nu deranjează zgomotul dar
mă aşteptam să fie ceva mai slab. Aş fi preferat scaune cu un
suport lateral ceva mai pronunţat în cazul motorizărilor de top, şi
cu o susţinere mai bună în zona umerilor, să îmbrace mai bine
spatele. Din punct de vedere dinamic noul Passat nu este o
referinţă a gamei, se poziţionează în zona medie superioară a
segmentului.

Am fost plăcut impresionat de propulsorul 1.8 TSI care
oferă 160 CP şi 250 Nm de la 1.500 rpm până la 4.200.
Paradoxal, mult mai elastic decât propulsoarele diesel de 2 litri,
extrem de silenţios, atât de silenţios încât la ralanti nu se aude
nimic în habitaclu. Livrează linear şi consistent putere pe
întreaga plajă. În cazul acestui propulsor plăcută etajarea cutiei
manuale. Despre cutie nu mai trebuie să dau detalii, VW are cutii
manuale extrem de agreabile. În plus acest propulsor bucură şi
printr-un sunet frumos, unul cu tuşe sportive. Cred că este cel mai
plăcut propulsor din oferta noului Passat. Interiorul este agrabil
vizual, materialele au o textură plăcută la vedere, chiar şi la
pipăire. Dar ştiţi celebrul ciocănit cu degetul în bord şi panouri
pentru a descoperi sunete.

Ei bine aici ai o senzaţie stranie de cutie în Passat. Totul
sună a gol pe planşa de bord şi tunelul median, se evaporă acel aer
de masivitate şi soliditate inspirat atât de linia exterioară cât
şi de senzaţia tactilo-vizuală a materialelor. Practic ai impresia
că bordul este doar o formă de plastic gol în interior. Panourile
portierelor sunt din punct de vedere calitativ la nivelul
poziţionării modelului de către oficialii VW. Practic, cam orice
zonă atingi de pe portieră oferă o senzaţie plăcută tactilă.
Conectivitatea auxiliară pentru sistemul audio este în torpedou,
ascunsă în partea superioară a acestuia, trebuie să tragi de o
limbă de piele pentru a o coborâ. În spate există suficient loc
atât la nivelul capului cât şi la picioare, peste media clasei.
Noul Passat…hmmm. Dificil de dat un verdict. Două zile la
Barcelona cu noul Passat.

După prima jumătate de zi pot spune că nu eram extaziat, nici
măcar încântat. Mai mult plictisit. Apoi am început să analizez în
detaliu maşina. Exteriorul este rafinat, atent finisat. Acum
depinde de fiecare cât de atrăgătoare este linia exterioară.
Interiorul este poate monoton, tern, şi asta pentru că de ceva
vreme nu putem vorbi de o evoluţie semnificativă a designului. Ceva
îmi spune totuşi că germanii au rezolvat câteva ecuaţii, iar
rezultatul a condus la ce vedem în prezent.

Succesul modelului poate fi garantat în continuare tocmai de
acest caracter inodor, incolor… nu dă naştere la emoţii puternice
prin urmare nu crează controverse puternice. Are puterea de a se
mula şi satisface o gamă vastă de cerinţe. Nu pot spune că
excelează la nici un capitol, dar dacă tragi linie şi aduni
descoperi că în ansamblu este un produs extrem de echilibrat şi
matur. Acum aştept să văd cum arată şi un model în echiparea de
bază, fără ecrane color la interior şi tapiţerii de piele. Ca de
obicei, la lansări modelele de test sunt vârf de gamă. Preţurile
pentru România nu sunt definitivate, dar vor fi apropiate de cele
ale vechiului model.

Pagini: 1 2