BMW Z4 M Roadster

Gata, m-am edificat! Chris Bangle, flame surfacing şi i-Drive sînt “just for show”. Lucrurile cu adevărat importante se întîmplă în culise şi, dacă-mi permiteţi să mă destăinui foarte admirativ, îţi invadează simţurile
venind pe uşa din spate. Se reeditează, deci, saga antică, doar că rolul lui Brad Pitt este luat de acest Z4 M Roadster.

Anumiţi oameni politici, mai mici sau mai mari, sînt doar personaje de faţadă. La fel se întîmplă şi cu noua orientare, excesiv de modernă, a mărcii bavareze. Nu trebuie să lucrezi la un mare concern auto ca să-ţi dai seama că, dacă n-ai promovare şi, mai ales, dacă n-ai ce să promovezi în mod cît se poate de ţintit, s-ar putea ca succesul să te ocolească. Sarcina cade în mîinile personalului de marketing care, într-o pană de idei, face nu ştiu ce praştie şi, uite-aşa, se ajunge ca BMW-urile să arate de-a dreptul controversat. Sărmanii or fi crezut prea tare în faptul că orice fel de reclamă e bună dacă vorbeşte despre tine şi au acţionat în consecinţă. Au cerut departamentului de design un look tehno (în condiţiile în care bavarezii erau cunoscuţi pentru eleganţa sportivă), iar inginerilor un interior supertehnologizato-complicat (cînd, se ştie, simplu înseamnă bun), dar şi electronică atotştiutoare şi păzitoare, consum, respectiv emisii de noxe reduse (aşa a apărut direcţia electrică, butonul stop&go, plus tot felul de acronime care, în primul rînd, dau bine).

Odată ce au obţinut toate acestea, au orchestrat partea de show, care îi ţintea mai ales pe nonconsumatorii de BMW, dezamăgindu-i pe cei înrăiţi. Din fericire, în München există o societate secretă, un corp de control, ce elimină periodic scăpările critice. Este vorba de o tagmă de ingineri mai elitistă. Aceştia îl venerează pe “sfîntul M”, în loc de sînge în vine le curge ulei de motor, în loc de articulaţii au diferenţiale cu alunecare limitată, iar creierele lor au şase loburi în linie… Ei sînt cei care dau înţeles pachetului vizual, prin munca lor renumele mărcii bavareze rămînînd cu adevărat nepătat.

La apariţia lui M Roadster, gama Z4 tocmai primea un facelift discret, ce marca trecerea a trei ani de cînd aceasta luase locul Z3-ului. Faţă de generaţia precedentă, evoluţia a fost majoră, Z4 fiind modelul cu care domnul Bangle şi-a atins apogeul. Asta, în lumina altor creaţii ale sale, s-a tradus la atunci întro nouă controversă, ce părea să dezbine o dată pentru totdeauna întreaga comunitate alb-albastră. Ce-i drept, dacă arunci un ochi pe liniile caroseriei, ajungi să dai dreptate ambelor tabere, pentru că din anumite unghiuri roadster-ul arată chiar bine, în timp ce din altele e cam, cum se zice… ciumă. Dualitatea mesajului pe care vrea să-l exprime este atît de puternică, încît nu poţi să nu-l admiri pe designerul american pentru curajul său nebun de a- şi deşerta gîndurile ucigaşe pe o bucată de metal.

Vorbeam de facelift. Ei bine, din cîte am reuşit să desluşesc eu, caroseria a mai primit cîteva linii şi muchii la fel de ciudate, respectiv farurile au fost minimalist retuşate. Per total, efectul nu s-a schimbat: pe de o parte este un roadster clasic (bot alungit, spate scurt, scund, cu pavilion din textil), pe de altă parte e ca un batracian prins între cele două planuri ale existenţei sale. Tot faceliftul a adus şi schimbări de ordin tehnic, printre care un buton Sport în toate variantele propulsate de motoare cu 6 cilindri. La apăsarea lui, agregatul devine mai vioi şi mai avid de turaţii, iar în paralel asistarea direcţiei electrice scade, pentru a se obţine un feeling mai sportiv. Iată cum tot feluri de butoane (ca la M5 sau M6) sînt responsabile pentru obţinerea unor efecte pe care maşinile cu adevărat sportive ar trebui să le aibă din prima.

Aici intervine filosofia calului troian: varianta M stă pitită într-un colţ şi pare că joacă aproximativ aceleaşi cărţi, doar că ele sînt camuflate într-un kit optic mai consistent. Într-adevăr, diferenţele faţă de un 2.0 sînt clare, dominante fiind spoilerele coborîte, jantele imense (18 ţoli) şi cele patru evacuări proeminente. Dar din fericire lucrurile nu se rezumă la atît, lovitura de graţie care-ţi copleşeşte toate simţurile venind de sub tablă. Sînt convins că băieţii de la M Gmbh s-au distrat copios cînd au hotărît să folosească şasele în linie de pe M3 E46. S-au distrat gîndindu-se la feţele lungi ale concurenţei, care nu va pricepe de ce iubesc oamenii o maşină atît de controversată. Răspunsul: din cauza motorului. Cu 343 CP şi 365 Nm, agregatul de 3.200 cmc este o bijuterie rară, care a obţinut de cinci ori titlul de Motorul Anului, demonstrînd că BMW chiar ştie cu ce se mănîncă performanţa.

Cu un urlet demn de toţi spartanii care au trăit vreodată, te propulsează la o sută pe oră în doar 5 secunde, senzaţiile fiind de-a dreptul copleşitoare. Iar pentru ca efectul să rămînă cu voi toată viaţa, vă recomand să-i daţi bice într-un pasaj subteran. Fabulos! Fabuloasă e şi direcţia hidraulică (perfectă) sau diferenţialul electromecanic, care găseşte oricînd, în aproape orice condiţii, şi ultima fărîmă de aderenţă, pentru ca inşii care se ştiu cu volanul să-şi poată atinge potenţialul maxim. Pentru că, da, trebuie să ştii, altfel rişti să ajungi între patru scînduri mai repede decît ai vrea.

Pe mine maşina m-a copleşit repede, deci am început să o respect instant – un exemplu ca la carte că este foarte important să-ţi cunoşti limitele. Dacă refuzi să-i dai onorul cuvenit, afli din prima cum e să ai de-a face cu un huligan adevărat, care n-are tată, n-are mamă. Să se pună de-a latul e la ordinea zilei, deci mare grijă la apăsarea acceleraţiei (mai ales pe suprafeţe puţin aderente), la frînarea bezmetică prin curbe sau la orice alt fel de manevră haotică. În schimb, dacă ai răbdare şi un pic de talent, poţi să o iei progresiv, iar în această misiune, ce duce în nirvana automobilistică, Z4 M te ajută din plin, fiind cea mai comunicativă maşină pe care am condus-o.

Liga mare începe în momentul în care decuplezi electronica total şi apeşi butonul Sport de pe consolă. Am avut la dispoziţie şi timp, şi un drum aproape gol, dar ăsta a fost momentul în care talentul şi curajul m-au lăsat baltă. Poate dacă aş fi fost pe un circuit… Z4 M a scos pe Nürburgring un timp mai bun cu 8 secunde decît vechiul M3 şi asta cred că zice totul. Practic, este cel mai pur BMW la ora actuală, fără exces de electronică, dar plin de senzaţii. Un cal troian veritabil, care ar face treabă în curtea oricărui concurent.