Scaune sport din piele, navigație cu touchscreen, airbaguri cât pentru cinci accidente consecutive, telefon, climatronic, park assist cu park distance control, faruri bixenon adaptive, trapă și jaluzea (lunetă) acționate electric, jante din aliaj ușor, radio-CD cu MP3 și 8 incinte acustice, plus multe altele.
Pe scurt, este vorba de varianta Sportline 1.8 TFSi cu opționalele de rigoare și cu un preț cu tot cu taxe de 34.334 de euro. Un A4 cu aceeași motorizare și cu dotări aproape identice se apropie vertiginos de 40.000 de euro.
Propulsorul este deja bine cunoscut, motiv pentru care n-am să pierd foarte mult timp vorbind despre el. Cei 160 de cai-putere și 250 Nm sunt suficienți pentru depășiri, drum lung sau trafic urban, iar mașina se mișcă mai mult decât satisfăcător atunci când te înfigi în pedala de accelerație – 8,6 secunde până la 100 km/h.
Ținuta de drum este impresionantă. La fel și direcția. Imaginați-vă un Passat obișnuit, dar mai lat cu 35 mm și cu un ampatament mai generos. Astfel, atât pe viraje, cât și la drum lung, CC-ul excelează la toate capitolele.
Iar ăsta nici măcar nu este punctul lui forte. După cum nu sunt puncte-forte nici ținuta de drum, nici confortul, nici finisajele, ci felul în care arată. Așa cum spuneam, este superb. Pur și simplu superb, sublim, desăvârșit. Aș putea continua, dar mi-e lene să deschid un dicționar.
Trebuie să ai sânge rece pentru a nu te îndrăgosti de linia de coupe, de geamurile fără rame, de formele elegante ale caroseriei. Este una dintre acele berline foarte rare, care apar o dată la 10 ani. Am condus mașini de trei ori mai scumpe, care însă nu produceau atâta haos în jurul lor atunci când le opream lângă o mulțime de oameni curioși.
Este foarte probabil ca Volkswagen Passat CC să reprezinte următoarea mare “fiță” la noi în țară și să îl vedem din ce în ce mai des pe la Mall sau prin cluburile noastre preferate. Dar nu e nimic rău în asta; din contră. Wunderbar…
Respiră, Tudorică! Aproximativ în felul ăsta ai început să ne povestești despre BMW X6 atunci când l-ai descris prima oară. Ei bine, același lucru îl pot spune și eu despre Volkswagen Passat CC. Îți poate tăia răsuflarea la fel de repede ca un sărut.
În segmentul său, are absolut același efect ca și CLS-ul în clasa limuzinelor de dimensiuni medii sau ca X6-le în clasa SUV-urilor fullsize. Este o mașină deosebită, pusă lângă niște modele arhicunoscute și nu extrem de fascinante din punctul de vedere al aspectului. Dacă stau să mă gândesc mai bine, Passat CC nu aparține unui segment, ci unei revoluții a imaginației.
După apariția lui Phaeton, cei de la Volkswagen au realizat clar că le pot ține piept giganților Europei în materie de automobile de lux. Astăzi, CC-ul reprezintă tentativa lor de a zgudui din temelii un univers cu doar trei dimensiuni: Mercedes, BMW și Audi. Cap-coadă este mai lung decât un A4, însă nu suficient de mare ca să pună în pericol limuzine precum Seria 5, E-Klasse sau A6.
Așadar, acum, că am stabilit ce era de stabilit, putem să trecem mai departe și să vorbim despre ce înseamnă un Passat CC și cum e să trăiești alături de el.
În primul rând, va trebui să te obișnuiești să ți se tot pună întrebări de genul “Frate, ce mașină e asta?” sau “ Frate, e Passatu’ nou?” Bineînțeles, toate încep cu “frate”.
Și mai enervant, încercați voi să spuneți la 300 de persoane că această mașină nu este tocmai noul Passat… atunci când pe portbagaj scrie doar Passat! Îmi vine să-mi smulg părul din cap și acum când îmi amintesc. De fapt, asta a fost și este o mare dilemă pentru mine. Numele mașinii este cât se poate de derutant. Indicele “CC” e specific coupe-urilor cabrio.
Iar Passat este Passat. Trebuia să-l boteze pur și simplu altfel! Un termen diferit. Un cuvânt nou. I-ar fi scutit pe viitorii săi posesori de clipe enervante, precum cele trăite de mine. Dar mă dau bătut. Adevărul este că nu a mai avut nici o importanță denumirea sa în clipa în care m-am urcat prima oară la volan. În ciuda unor elemente și forme în comun cu Passat-ul obișnuit, CC-ul nu se vrea deloc mai prejos decât Audi-ul A4 la capitolele finisaje și aspect al cabinei.
Din păcate pentru el, nu este chiar acolo prin anumite colțișoare ale planșei de bord, însă se poate trece foarte ușor peste. Materialele sunt extrem de bune, în unele locuri chiar la nivelul rivalilor mai prestigioși, iar versiunea condusă era aproximativ full din punctul de vedere al nivelului de echipare.