SEAT Exeo – test in Spania

Aşa, şi? Totuşi, vorbim despre cea mai frumoasă locaţie din sudul Spaniei şi în acelaşi timp despre primul model SEAT destinat segmentului mediu. Însă, indiferent cât de mult m-au impresionat împrejurimile, a trebuit să fac un efort să mă concentrez asupra maşinii pe care o conduceam. Aşadar, Exeo i-au zis. Nu ştiu dacă termenul în sine are vreo semnificaţie anume, iar tentativele mele de a afla au eşuat lamentabil. Adică Google it. degeaba.

Deci nu înseamnă nimic. E doar un cuvânt nou pentru un model care şi-a început cariera sub forma unui Audi A4, în urmă cu aproximativ 8 ani de zile. Acel A4 (model 2001) a primit un facelift major după 4 ani (în 2005) – rezultatul fiind maşina pe care Exeo s-a bazat aproape în totalitate.

Imediat ce am sosit la aeroportul din Malaga, am fost escortat într-o parcare supraterană, unde am preluat cheile de la un exemplar alb, 2.0 TSI Sport. Privindu-l din lateral, doar oglinzile amplasate pe uşi şi farurile ce se continuă pe aripi te ajută să realizezi că nu ai de-a face cu un Audi A4 de generaţie veche.

Apropo, şi jantele sunt preluate de la… OK, cred că atât eu, cât şi restul jurnaliştilor din presa auto l-am legat pe Audi A4 de Exeo de mult prea multe ori şi, sincer, faptul mi se pare cam exagerat, ca să nu zic uşor imoral – dar asta este o părere personală. Tocmai de aceea, de acum încolo în acest articol, în loc de “Audi A4” voi folosi sintagma “maşina al cărei nume nu va fi pronunţat”. Gata, e mult mai bine!

Revenind la estetică, se poate observa că profilul “maşinii al cărei nume nu va fi pronunţat” a fost unit cu partea frontală a unui SEAT Ibiza. În schimb, spatele îmi place. Păstrează acelaşi look tipic german… chiar dacă forma stopurilor îmi aduce într-un fel aminte de ochii semitrişti ai lui Wall.E. Dar asta rămâne între mine şi psihiatrul meu.

La interior, lucrurile stau altfel. Tot ce au făcut cei de la SEAT a fost să pună un butuc nou cu sigla lor în centrul volanului, deoarece întregul habitaclu a fost preluat de la versiunea cabrio a “maşinii al cărei nume nu va fi pronunţat”. Singurele modificari pe care le-am observat au fost levierul nou al cutiei de viteze şi afişajul turometrului, care indică rotaţiile pe minut prin intermediul a două cifre în loc de una (ex.: 10 rpm x 100, în loc de 1 rpm x 1.000). Fascinant, ştiu.

Însă povestea a luat o întorsătură pozitivă atunci când a venit momentul să exploatez partea tehnică a lui Exeo. Pe lângă modificările aduse suspensiei şi dotările noi – precum bluetooth, cele 7 airbaguri, climatronicul şi sistemul ESP cu Traction Control, disponibile chiar şi pe versiunea standard (cu excepţia bluetooth) –, avem şi motoare noi, între care, în premieră, turbodieseluri common-rail.

Cel mai impresionant a fost însă TSI-ul de 2,0 litri şi 200 de cai-putere menţionat mai sus, care, alături de direcţia servotronic şi de suspensia sport, face din Exeo una dintre cele mai dinamice berline cu patru uşi conduse vreodată de mine. Fără nici o exagerare. Ţinuta de drum este tipică unei “maşini al cărei nume nu va fi pronunţat”.

Astfel, experienţa în totalitatea ei a fost una foarte plăcută. TSI-ul nu are cuplul dieselului de 170 de cai, însă se pretează bine la un condus sportiv: e mai silenţios la turaţii joase şi mai gutural prin zona roşie. Iar dacă preţul lui Exeo va sta undeva între cel al unei Skoda Octavia şi cel al unui Volkswagen Passat, ei, bine, atunci cine va putea să-l refuze?