Renault Espace – Test in RO

Manifest un ataşament ciudat faţă de acest model, lucru valabil indiferent de generaţie. Aş putea găsi răspunsul prin copilărie, când Espace era pentru mine cu totul altceva decât restul formelor de tablă cu patru roţi. Aş mai putea săpa puţin după o explicaţie dar nu am chef, cine ştie ce răspunsuri găsesc.

Grand Espace sau orgia spaţiului. Din punctul de vedere al designului este remarcabil cum s-a conservat tema iniţială, pe care timpul a reuşit să o rafineze într-un mod plăcut. Extrem de interesant felul cum un monovolum se construieşte din volume şi proporţii distincte. Interiorul are puterea să te surprindă, nu poţi anticipa din exterior cât spaţiu oferă Grand Espace.

Pentru un model perceput ca fiind, în esenţă, de familie, habitaclul este extrem de minimalist. Grand Espace poate fi considerat familistul premium. În echiparea de top stai puţin pe gânduri: să duci copiii la grădiniţă sau să-l iei pe preşedinte de la aeroport?

Sincer, aş mai trece pe lista de opţionale un espresso, poate reglajele electrice pentru absolut toate locurile şi cam tot ce ar mai putea produce imaginaţia unui copil. Revenind puţin cu picioarele pe pământ, spaţiul interior nu îl pot critica, indiferent ce criteriu aş lua în calcul.

Interesant pachetul de drumuri grele montat pe Grand Espace; e incredibil cum o structură atât de voluminoasă poate filtra denivelări şi gropi fără a face resimţit la interior nici măcar un dram de disconfort. În altă ordine de idei, acelaşi pachet este răspunzător pe undeva de ruliul ceva cam mare pe viraje.

Propulsorul 2.0 dCi oferă satisfacţii incredibile, nu-i poţi reproşa nimic, chiar şi consumul este extrem de bun, undeva pe la 9 litri în regim urban. Dacă aş recomanda Grand Espace, aş face-o propunându-vi-l împreună cu o cutie automată.

Pentru a creşte gradul de confort. Dar tot nu sunt prieten cu frâna de staţionare. Un model devenit reper pentru toţi, deşi unii nu vor să o recunoască. O experienţă relaxantă numită Grand Espace.