Opel Insignia test drive – Episodul II: Interiorul

VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL ÎN PREMIERĂ CU OPEL INSIGNIA!

Din punct de vedere al caracterului practic, la bordul noului Opel Insignia vom aborda problema din mai multe unghiuri. Să începem cu ergonomia. Butoanele sunt bine dispuse în jurul şoferului, dar sunt atât de multe şi unele care fac acelaşi lucru, încât sunt efectiv derutante.

Cel puţin în nivelul Cosmo, cu sistemul de navigaţie integrat, există trei comenzi care servesc la schimbarea postului de radio: de pe volan, de pe consola centrală şi de pe noul buton multifuncţional, amplasat în vecinătatea cotierei. Acesta, similar cu ce oferă Audi sau BMW, are rolul unui joystick de a naviga prin meniu, dar combinaţia rotit-apăsat-tras necesită antrenament până o îi înţelegi funcţiile.

În schimb, Opel a rezolvat problema climatizării şi nu mai trebuie să intri într-un meniu pentru a porni aerul condiţionat , ca la Opel Astra, ci totul este comunicat prin intermediul unui ecran cu toate informaţiile reglării confortului termic. Din păcate, acesta este cam subdimensionat şi pentru a vedea, de exemplu, pe ce nivel sunt setate scaunele încălzite, necesită priviri insistente. Cu siguranţă nimeni nu ar fi avut ceva de obiectat dacă era mai mare.

Poziţia la volan este uşor înaltă, probbabil pentru a compensa suprafaţa vitrată mai mică. Luneta oferă o vizibilitate redusă, mai ales la manevrele de mers înapoi – dar unghiul de înclinare foarte mare al lunetei deserveşte designerii, adică spatele spectaculos, compromis întâlnit şi la alte maşini noi concurente.

Oglinzile laterale, de aceeaşi dimensiune cu cele de pe Opel Corsa, par, la fel, subdimensionate. Aşa încât senzorii de parcare în spate devin un opţional aproape obligatoriu. Dar şi în faţă este bine să comandaţi aceşti senzorim, pentru a compensa consola proeminentă, nu foarte uşor de anticipat din spatele volanului. O altă problemă o reprezintă parcările aglomerate, unde este destul de greu să urci şi să cobori, forma apropiată de un coupe cu patru uşi şi portierele cu deschidere largă nefavorizând strecurările "la mustaţă" in interior.

Din punct de vedere al vieţii la bord, Opel Insignia este printre fruntaşii clasei, cu condiţia să nu convieţuiească prea multe persoane în acelaşi timp. Pentru că spaţiul interior, la prima impresie, pare foarte mic, artificiile de design cerându-şi tributul. Adică, faţă de Vectra, Insignia are doar 3 cm în plus la ampatament, dar un bord mult mai proeminent şi un plafon foarte plonjat.

Astfel, pe locurile din spate, persoanele înalte nu vor duce o viaţă prea plăcută şi, aşa cum spunea un coleg familist, nu vede cum ar putea transporta întreaga familie cu acest model: bancheta este foarte primitoare pentru două persoane, de preferat până în 1,80 metri înălţime, în timp ce a treia persoană are la dispoziţie un loc cam inconfortabil. Faţă de Vectra, Insignia nu prea se pretează nici la introducerea unui scaun de copil în spate.

Pe hârtie, spaţiul ar fi cam la aceleaşi cote cu Vectra, care a fost un model generos şi potrivit familiei, dar designul pretenţios al noii berline penalizează anumite aspecte familiale. De exemplu, deşi portbagajul are tot 500 de litri, gura de încărcare este mai mică şi, pentru obiectele voluminoase, ar trebui apelat la versiunea în 5 uşi sau chiar la breakul Opel Insignia Sport Tourer.

În habitaclu există spaţii de depozitare suficiente, spectaculoasele feţe de uşi terminându-se cu buzunare mari, plus nişte marsupii destul de generoase, cusute pe extremitatea exterioară a şezutului. Torpedoul are dimensiuni mari şi în cotieră mai există alte spaţii pentru mărunţişurile de care nu ne putem lipsi, iar între scaune sunt plasate corect suporturi pentru două doze de băutură.

Senzaţia generală este că Opel Insignia nu se mai adresează aşa de mult familiilor, ca şi Opel Vectra, ci mai degrabă celor care au un stil de viaţă mai puţin casnic şi vor un automobil care îmbină eleganţa cu sportivitatea şi aspectul high tech. De fapt, atât exteriorul, cât şi interiorul reflectă foarte bine schimbarea denumirii noii maşini, care, dacă s-ar fi numit tot Vectra, probabil ar fi derutat clientela. Aşa, însă, Opel Insignia este clar o evoluţie spre un stil mai business şi lifestyle.

În episodul următor vom vedea dacă spiritul mai libertin pe care îl emană noul Opel Insignia este susţinut şi de un comportament la drum pe măsură.

VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL ÎN PREMIERĂ CU OPEL INSIGNIA!

Atunci când au creat Opel Insignia, inginerii din Russelsheim au gândit câ este nevoie de o schimbare radicală şi acest lucru este cel mai evident în interior. Dacă Opel Vectra a fost un automobil corect, cu un interior practic, dar destul de lipsit de stil, Insignia gâdilă mai mult orgoliul proprietarului, aşa cum îl citam şi pe Mark Adams, designerul şef de la Opel în episodul trecut.

Opel Insignia lasă deoparte amprenta impersonală a predecesorului şi îţi copleseşte simţurile în interior. Adio consolă plată cu finisaj gri, acum Insignia prezintă una care îţi dă impresia că îşi îmbrăţişează ocupanţii locurilor din faţă. Bordul se continuă atât în zona mediana, fiind puternic înclinat, dar şi pe feţele uşilor, prin prelungiri îndrăzneţ desenate. De asemenea, amplasarea comenzilor în jurul şoferului îţi dă o senzaţie foarte futuristă.

Această impresie este accentuată şi de display-ul montat central, destul de generos dimensionat. Modelul de test a venit dotat cu sistemul Radio DVD 800 NAVI, cu ecranul central color. Acesta are un afişaj foarte plăcut şi, la prima vedere, am avut pornirea de a vedea dacă este tactil. Din păcate, nu este, dar aşa ceva este oferit opţional – costă cam scump, e drept, în jur de 1.200 de euro, deci majoritatea modelelor Opel Insignia pe care le vom vedea vor fi cu siguranţă dotate cu afişajul bicolor cu care Opel ne-a obişnuit.

Un alt detaliu interesant îl reprezintă ceasurile de bord, inserate în cilindri masivi. Acestea parcă au fost special create pentru cât mai multe plecări de pe loc, deoarece, la pornire, oferă un adevărat spectacol, acele pendulând păna la limită şi înapoi. Tema de culori aleasă este fundal alb şi ace roşii, dar la acţionarea butonului Sport, acestea se pigmentează într-un roşu aprins, pentru a-ţi creşte adrenalina.

De fapt, este clar că Opel vrea să sugereze ideea de sportivitate şi este suficient să privim volanul, cu suporturi mult mai generoase pentru degete şi o priză foarte bună. În schimb, există un element care pe Insignia e un minus faţă de Vectra, schimbătorul de viteze. Acesta are un design ciudat, gros în partea superioară şi foarte subţire jos, încadrându-se bine în designul general al interiorului. Însă la manipularea lui, impresia este una ciudată, un amestec de fragilitate şi disconfort, datorită formei şi a materialului dur.

În rest, materialele din cabina lui Opel Insignia pot fi catalogate drept bune spre foarte bune. Plasticele au un aspect şi o textură agreabilă, fiind plăcute la atingere, indiferent că vorbim de butoane sau de partea superioară a bordului. Tapiţeria este aspectuoasă şi la fel şi materialul care acoperă plafonul, fiind uşor pluşate.

Un design interesant au şi noile feţe de uşi, cu un mâner cromat, puternic conturat, ce se mulează pe braţ ca o armă dintr-un film SF. În schimb, apare o mică problemă de ergonomie, resimţită cel puţin la şofer. Butoanele de acţionare a geamurilor sunt amplasate prea jos şi mult în afara razei vizuale, deci nu le veţi nimeri întotdeauna din prima.

Dar hai să trecem mai bine la capitolul aspecte practice, dacă tot vorbim de ergonomie.