Corvette C6 – test în România

Absolut fantastic când motorul este subturat şi accelerezi uşor şi divin undeva peste 5.000 rpm când conştiinţa te îndeamnă să anticipezi tot ce urmează să se întâmple şi asta pentru că C6 este extrem de periculoasă. Sistemul ESP abia ţine maşina dar asta doar datorită puterii ce este livrată foarte brutal şi direct. Un mare plus trebuie să îl acordăm sistemului de frânare extrem de puternic dar şi felului în care arată maşina.

Nu pot să spun că un C6 este un supercar care poate fi condus fără probleme zi de zi pentru că nu este deloc aşa. Este chiar enervant uneori să ai la dispoziţie atât de multă putere şi să nu poţi să o foloseşti decât într-o măsură mică sau foarte mică. Cel mai bine este să ai maşina asta şi să dormi ziua pentru a o conduce noaptea. Prin locurile prin care mai devreme ai călătorit liniştit într-o limuzină şi te uitai pe geam gândindu-te cum ar fi dacă ai fi pe aici într-o maşina super puternică iar drumul ar fi perfect liber. Pe străzile pe unde poţi să accelerezi atât de puternic încât evacuarea să pornească alarmele maşinilor.

Atunci când spaţiul îţi permite, când Poliţia este departe, când eşti perfect odihnit şi cu toate simţurile „acasă”, Corvette este una din cele mai tari maşini de pe Pământ. Pentru că este totuşi atât de simplu construită pentru a merge incredibil de rapid în linie dreaptă, atât de spectaculos şi atât de direct şi „hardcore”. Pericolul paşte la orice pas pentru că C6 este foarte „nărăvaş” dar mereu am spus că o maşină sport adevărată trebuie să fie cu adevărat periculoasă.

Dacă vrei senzaţii tari trebuie să fii capabil să le suporţi. Să le controlezi. Să nu le cazi pradă prea mult pentru că te pot distruge. Să ajungi să le adori, să iubeşti pericolul şi să trăieşti nu cu el în corp ci alături de el. Puţin praf pe şosea şi maşina asta îţi aminteşte imediat cât de rea este. O retrogradare prea violentă şi iarăşi, maşina te penalizează cu o supravirare atât de violentă încât ESP-ul nici nu clipeşte. La propriu. Dar şi la figurat.

Cred însă că părerile mele nu ar trebui să conteze dacă te gândeşti să îţi cumperi aşa ceva. Şi nici ceea ce mai găseşti prin Internet. Gândeşte-te doar la bani, la impozite, la taxe, la cheltuielile de exploatare şi la faptul că, pentru a te bucura cu adevărat de maşina asta ai nevoie de cel mai scump detector de radar de pe planetă, trebuie să vânezi drumurile proaspăt asfaltate, să mai ai o maşină poate leneşă dar foarte confortabilă în garaj, şi să te obişnuieşti cu ideea că, C6, este maşina care are un gust fenomenal doar savurată în porţii mici.

În lumea fascinantă a maşinilor super-sport, americanii ocupă un loc aparte. Creaţiile lor sfidează de multe ori dorinţele nescrise sau nedeclarate ale celor pentru care o maşină sport reprezintă mult mai mult decât un mijloc de transport exclusivist, excentric şi foarte rapid.

Spun asta pentru că, dacă privim în lumea auto, cele mai performante maşini sport sunt mereu şi cele mai avansate-tehnologic produse ale mărcii în cauză. Priviţi AMG-urile lui Mercedes, orice model Porsche, Ferrari, Lamborghini sau Aston Martin. Tot ce este mai nou este automat mai bun, mai rapid, mai frumos, mai sigur şi mai echipat cu toate dotările bune şi nebune. Dar americanii nu sunt aşa. Pentru ei, o maşină super sport trebuie să fie rapidă. Cât mai rapidă. În traducere, uită toate gadget-urile lui Porsche, BMW, Mercedes sau Ferrari.

Corvette este acea maşină sport care a rămas la valorile originale cerute de lumea vitezei. Construcţie simplă cu caroserie ultra-uşoară, cutie de viteze manuală, frâne foarte puternice, tracţiune spate şi nu în ultimul rând, o motorizare cu configuraţie V8 şi cilindree uriaşă. Uriaşă, adică, mai precis, 6.162 cmc ce produc o putere maximă de 436 CP şi un cuplu motor maxim de 586 Nm. Standard, Corvette C6 vine echipat cu o cutie de viteze manuală, cu şase rapoarte, dar este disponibilă opţional şi o transmisie automată tot cu şase rapoarte, ce este mult mai recomandată dacă maşina este folosită preponderent în oraş.

Cutia manuală este destul de greoaie în selectarea treptelor, ambreiajul are o pedală ce necesită forţă pentru a fi apăsată corespunzător iar direcţia nu este nici ea cea mai bună soluţie pentru oraş. Dar, dacă priveşti Corvette ca maşina ce este de fapt şi anume supercar-ul pe care ţi-l cumperi doar pentru distracţia personală, C6 îţi oferă unele din cele mai tari senzaţii pe care le vei trăi vreodată într-o maşină.
Deşi modelul 2008 a fost îmbunătăţit la nivel de detalii şi materiale, în interiorul totul este mai degrabă spartan. Nu ai la dispoziţie foarte mult loc, scaunele nu sunt atât de senzaţionale pe cât te-ai fi aşteptat şi plasticul cam scârţâie prin jurul tău imediat ce dai de denivelări.

Dar. Uită toate aceste considerente. Uită chiar şi faptul că maşina este foarte joasă şi nu ai unde să o parchezi pentru că este şi foarte lată. Uită chiar şi faptul că dacă te străduieşti puţin pe pedala de acceleraţie prin oraş, consumul mediu nu va coborî sub 35 litri pentru 100 km parcurşi. Uită tot şi accelerează. Din Raiul motoarelor, direct pe Pământ, sub capota lui C6, propulsorul V8 aspirat sună fabulos şi are la fel de multă putere ca un submarin nuclear. Doar primele trei trepte sunt foarte scurte şi trebuie să înveţi bine maşina pentru a pleca în forţă şi a reuşi să atingi 100 km/h cu start de pe loc în timpul de 4.5 secunde declarat de constructor.

Va trebui să înveţi chiar să şi contrabrachezi cu o singură mână deoarece, în primele trei trepte, dacă accelerezi puternic, cu tot ESP-ul din lume, spatele glisează după fiecare schimbare de treaptă. Simţi imediat pericolul şi schimbi treapta a şasea de frică la propriu direct din treapta a treia undeva la 140 km/h. Stai liniştit. Chiar şi în viteza a şasea motorul trage fenomenal şi poţi merge liniştit aşa până la 306 km/h, viteza maximă. De fapt, motorul este atât de elastic încât în treapta a şasea, la 60 km/h rulezi cu 900 rpm şi de aici dacă accelerezi maşina porneşte încet-încet către viteza maximă. Şi încă odată, Dumnezeule, cum poate să sune fiara.