Vine 2019 şi Mercedes îşi pune crampoane de noroi
G-ul e băiatul ăla rău pe care îl plac bărbaţii. E probabil singurul lucru masculin de care ne putem îndrăgosti. Noi. Nu vorbim pentru toţi ceilalţi. Nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de bărbatul ăsta adevărat. În acelaşti timp, e probabil singura maşină pe care nicio femeie din lume nu şi-ar cumpăra-o. Prea mulţi muşchi, prea multă potenţă şi aderenţă până şi pentru ele.
Am vorbit de povestea lui G şi mai reluăm o dată. În 1980 a apărut primul model, cu “G” de la Gelaendewagen (adică Sport Utility Vehicle în traducere 2017). Se vindea în două variante de ampatament (2.4m şi 2.85m) şi 3 versiuni de caroserie – carosată integral cu două uşi, cabrio cu două uşi (ambele cu ampatament scurt) şi cu 4 uşi şi ampatament lung. Asamblată la Daimler –Steyr – Puch în Graz, numai în ţara de producţie se vindea chiar cu numele austriac Puch G.
De la a doua generaţie, din 1990, Mercedes i-a făcut până azi numai facelift-uri. Dacă vezi pe stradă două modele unul lângă celălalt, unul din anii 90 întreţinut perfect şi ultimul scos, e greu să faci o deosebire indubitabilă. Cu nici o lună în urmă, Mercedes a anunţat Final Edition pentru ultimul stoc de actuale G-uri vândute. E o ediţie “un pic” specială care pune capăt unei epoci de aproape 40 de ani.
Noul G a fost anunţat pentru 2019 şi primele detalii sunt aşteptate mult mai repede. Mai vedem câte o poză pe furiş, dar e greu să ne dăm seama de cât de schimbat va fi. În mare, pentru că rămâne mare, îşi va păstra forma celebră. Aşteptăm nişte modificări importante pe la muchiile de pe caroserie şi poate va fi ceva mai rotunjită maşina. Asta că să existe nişte diferenţe clare. Altfel, vom avea un nou-vechi G Klasse.
Cei de la Motor Authority au pus mâna e prima poză cu interiorul maşinii. Poza e de pe un alt site (mulţumim, internetule!) – AutoWeek.nl. A fost “furată” la un workshop despre tehnologia de pe noul offroader 100% Mercedes.
Aşa, scos din contextual fizic general al maşinii, pare ciudăţel. Parcă prea rotund, prea flashy pentru stilul unui conducător de G Klasse. Iar aeratoarele alea care seamănă cu nişte turbine de avion ar fi fost pe gustul nostru poate dacă ar fi fost un negru-lăcuit. Sau poate pe un fond negru şi nu gri … în fine, e treabă subiectivă. Treaba mare e însă că G-ul pe care îl ştim a fost un offroader de lux de o calitate impecabilă a interiorului cu tot cu materiale, chiar dacă era pătrăţos şi nu arăta ca o combinaţie de A+C+E+S Klasse. Şi cu tableta aia cât cinemtograful, numai de vântătoare nu-ţi mai arde. Lasă că o să fie bine!
Autor Alexandru Banu
Surse: Motor Authority, Auto Week NL