Unde pui într-o maşină ficatul, inima, creierul, sângele sau coloana vertebrală?

Am stat să ne gîndim că trebuie să avem lucruri în comun cu “fiinţele” cu roţi. Fac lucruri identice: pornesc la drum, merg pe el, au nevoie de întreţinere, le ducem la doctor, dorm peste noapte, răcesc şi se încălzesc. Mai punem şi evacuarea şi acolo suntem cu analogia.

Fără să cerem sfatul unui docor priceput la oameni şi la maşini, am stat să ne gândim că fără să avem o pregătire în domeniu, mai ştim şi noi ce face o inimă, un ficat sau o rotulă. După ce am ajuns la concluzia că unele lucruri din corp par să facă mai acelaşi lucru dacă le-am pune pe o maşină, am mai consultat şi nişte site-uri ca să ne ajutăm. Şi am ajuns să facem o listă, zicem noi, acceptabilă, cu analogii.

Creierul – creierul nostru are rostul unei unităţi centrale de comandă – este reglatorul tuturor componentelor unei maşini şi toate problemele ajung la el. El ia decizii şi comandă orice acţiune fizică. Totodată, el poate fi şi motorul cu accesorii. Pentru că de acolo porneşte toată treaba. Acolo se dă scânteia trăirii maşinii şi a omului. De când ne trezim, până când “parcăm”.

Coloana vertebrală şi sistemul osos ale unui om sunt ca şasiul unei maşini cu punţile faţă-spate. Pe ele se clădeşte structura unei maşini sau a unui corp omenesc.

Inima este clar bateria. Dacă rămâi fără, nu mai porneşte. Avantajul la maşină e că poate fi înlocuită chiar dacă se duce.

Picioarele şi articulaţiile unui om sunt ca articulaţiile şi roţile unei maşini. Gândiţi-vă la rotulă sau la încheieturi care sunt ca nişte pivoţi, la tendoane care îndeplinesc rolul componentelor articulaţiilor unei maşini (amortizoare, arcuri, bare stabilizatoare).

Rinichii au funcţia filtrului de ulei. Dacă în corp, rinichii filtrează sângele, în cazul maşinilor, filtrul de ulei filtrează uleiul. De aici putem spune clar că uleiul unei maşini este pentru motor ceea ce este sângele pentru organismul nostru.

La ficat şi pancreas ne-am gândit câ îndeplinesc funcţiile unui filtru de particule cu autocurăţare şi pe cele ale unui catalizator.

Muşchii sunt ca transmisia unei maşini cu tot cu planetare, prin ei se transmite cuplul de care ai nevoie când faci mişcare, fie ca eşti pe picioarele (mâinile) tale sau că forţa motrică ajunge la roţi.

Hipotalamusul (glanda din creier) este radiatorul nostru. El răceşte “piesele” noastre când se încălzesc prea tare.

Dacă nasul nostru ar putea fi prizele de aer pentru motor, atunci filtrul de aer ar fi plămânul. La fel putem să-i dăm plămânului al doilea rol, pe cel de climatizare.

Pielea, cel mai mare organ, poate fi comparat cu caroseria şi cu vopseaua care o protejează.

Ochii sunt, desigur, parbrizul, interacţiunea cu exteriorul. Dacă mergem şi mai încolo cu comparaţia, genele pot fi asimilate cu ştergătoarele – dar mai mult de dragul comparaţiei vizuale, nu neapărat funcţionale.

Dacă pentru om este vitală, pentru maşină gura poate fi considerată doar sistemul de sunet, de care nu depinzi pentru funcţionarea maşinii.

În final, stomacul este rezervorul de combustibil al unei maşini. Iar evacuarea gazelor … vă lăsăm să ghiciţi cărei părţi anatomice îi corespunde.