Uitaţi-vă cât e de simpatic. Doamne fereşte să-l avem printre noi
This browser does not support the video element.
E vineri şi după Vocea merge să vedem un film. Bun şi legal! Să fie clar legal. Deschidem frumos Netflix, punga de popcorn şi ronţăim atenţi la un SF, 90 de minute. Să fie SF. Ca să aibă sens cu ceea ce vă arătăm acum. Din ce am mai văzut în ultimul timp prin cinematografe şi la TV-ul din sufragerie, filmele science fiction sunt numai cu roboţi şi fiinţe extraterestre. Mai sunt şi unele cu zâni şi zâne, dar alea sunt fantastice şi la ele se uită prietenele noastre, nu noi. Pentru noi, fantastic e un Real-Barca sau depăşirea lui Hamilton pe interior în virajul 10, turul 68.
Filmele cu roboţi încă au în ele nişte actori 3D. Nu e butaforie, majoritatea sunt desenaţi, iar ceilalţi sunt oameni costumaţi penibil. Teama e aceeaşi în filmele astea. Că vine o zi când se va sfârşi. Şi nu din cauza roboţilor, ci din cauza noastră pentru că le dăm prea mult nas. Le-am dat prea multă încredere în ei şi ei au încălcat cele trei legi ale roboticii. Despre care am auzit recent că s-au făcut patru. Probabil că a patra le zice să le ignore pe celelalte trei şi să facă ce-i taie capul ăla bionic.
Aici avem un film adevărat, din viaţa noastră şi din păcate. După încercări ratate în care am văzut nişte jumătăţi oribile de roboţi în teste, Boston Dynamics – o companie exGoogle – l-a făcut pe acest Atlas care nu are legătură cu titanul din mitologia greacă, ci cu o gimnastă mai talentată decât Nadia Comăneci. Chestia asta aparent simpatică e în stare să facă nişte salturi extraordinare şi să se dea peste cap. Poate nu conştientizaţi cât de dificil este pentru o făcătură mecanică să-şi păstreze echilibrul controlându-şi atât de bine articulaţiile. Asta se măsoară în grade de libertate, iar gradul lor general de libertate e cam mare. Vă spunem noi şi credeţi-ne, dacă s-a ajuns atât de departe, specia asta de tentative de oameni e foarte aproape. Iar inteligenţa lor, aşa cum a spus marele om de ştiinţă Stephen Hawking, o poate lua înaintea celei pe care o avem noi. Şi atunci, fugim în munţi.
Autor Alexandru Banu