Totul despre „BIZONUL” TR 85M1, principalul tanc de luptă proiectat în România [VIDEO]
Tancul TR 85M1 este poreclit „Bizonul”. „TR” vine de la „tanc românesc”, în timp ce „85M1” sugerează că e vorba de un model „modernizat” al mai vechiului model românesc „TR 85” (care, la rândul său, se bazează pe foarte vechiul T 55 sovietic – cifrele „55” vin de la anul fabricaţiei: 1955).
Motorul TR 85M1 este inspirat după un model german mai vechi, cu opt cilindri, de 860 CP (spre comparaţie, ultimul model de tanc german, Leopard, are un motor de 1500 CP). „Bizonul” atinge o viteză maximă de 60 km/h, pe şosea.
Văzut din faţă, singurul semn vizibil al modernităţii „Bizonului” îl reprezintă brâul de oţel care se întinde în semicerc, în jurul turelei. Blindajul suplimentar asigură părţii frontale a turelei o duritate echivalentă unei plăci de oţel de peste 30 de centimetri grosime. Din acest punct de vedere, raportat la cele mai moderne tancuri occidentale – care posedă un blindaj frontal echivalent ca duritate unei plăci de oţel de circa 80 de centimetri -, tancul românesc este catalogat drept un tanc „mediu”.
Citeşte şi: Test drive DUSTER Black Touch. All-road-ul românesc face senzaţie
Predecesori
După evenimentele cunoscute sub numele de „Primăvara de la Praga”, Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină naţională de apărare. Aceasta necesita o industrie proprie de armament. În luna aprilie a anului 1968 este prezentat Consiliului de Apărare al ţării un raport privind fabricarea tancurilor în România. La 13 octombrie 1972, acest raport este aprobat. Programul de fabricare în ţară a unui tanc mijlociu românesc a fost demarat pe 13 mai 1974.[1] Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm şi un motor de 800 de cai putere. Primul pas către proiectarea unui tanc românesc a fost obţinerea unei licenţe pentru fabricarea a 400 de tancuri T-55, adaptate însă cerinţelor Armatei Române şi posibilităţilor industriei naţionale. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită TR-77, fiind proiectată între anii 1974 şi 1980. Varianta finală, denumită TR-77-580 (Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere), a fost fabricată între 1979 şi 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experienţă în fabricarea vehiculelor blindate grele.
Proiectare
Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 şi 1982 de către Institutul Naţional de Motoare Termice. Acesta dezvolta 830 de cai putere. Transmisia hidromecanică a fost dezvoltată de către ICSITEM Bucureşti, având la bază modelul proiectat de Hidromecanica Braşov.
Noul tanc, proiectat între 1978-1986, a fost denumit TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800 de cai putere). Producţia a fost realizată între anii 1986 şi 1990, cu un ritm mediu de 100 de exemplare pe an, la Fabrica de Maşini Grele Speciale a Întreprinderii „23 August” din Bucureşti.
Modernizare
În luna martie a anului 1994 este iniţiat, prin ordinul S/M 1429, un program de modernizare a tancului TR-85M1 „Bizonul”. La 14 aprilie 1994 acest proiect este aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare al Ţării. Proiectarea noului tanc a început în anul 1996, când au fost construite şi primele două prototipuri. Firmele implicate în program au fost atât din străinătate (EADS, Thales, SFIM/ODS, RKS, Sagem, Kollmorgen, Racall), cât şi din România (Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare, Faur, IOR, Romarm, Hidromecanica Braşov, IOEL[2]). Transformarea tancurilor TR-85 a început un an mai târziu. Obiectivul programului de modernizare a tancurilor a fost asigurarea interoperabilităţii cu tehnologia NATO. Au fost aduse îmbunătăţiri sistemului de conducere al focului, mobilităţii, protecţiei, sistemelor de comunicaţii şi a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un şasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă şi sisteme îmbunătăţite de conducere a focului.
Utilizare
În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85. Conform Institutului Internaţional de Studii Strategice, în 2010 erau în uz 249 de tancuri TR-85 şi 54 de tancuri TR-85M1.
Protecţie
Armura Bizonului are o grosime maxima de 200mm pe carena si 320+20mm pe turela.Armura aplicată de 20mm din faţa turelei este modulară fiind uşor de înlocuit. Fustele metalice de pe lateralul carenei ofera protectie impotriva focoaselor HEAT. Placii inferioare a carenei i se pot adauga paravane de oţel (pentru protectie HEAT sau un ataşament pentru depistarea si distrugerea minelor AT. Compartimentul echipajului este protejat împotriva atacului chimic,biologic, şi nuclear de un sistem performant proiectat de compania L’Hotellier. De asemenea,compartimentul este protejat împotriva focului de un sistem automat. Scaunul şoferului,care în trecut era montat direct pe podeaua tancului,a fost înlocuit cu un ham asemanatar cu cel al unei paraşute,suspendat de partea superioara a carenajului.Astfel,şoferul este mult mai bine protejat împotriva undelor de şoc provocate de mine sau alte dispozitive explozive imporvizate.
