Ştefan Bănică Jr.
Prima: Dacia 1300 (număr cu soţ, aşa că o duminică mergeam, alta stăteam cu ea pe bară (până la Revoluţie) şi mai ciupeam câte 2-3 litri de benzină în sticle. A doua a fost o Dacie 1310 pentru export cu două rezervoare de benzină, apoi prin ’92 am avut un Renault 25. Au urmat VW Passat şi Audi 100 (2,8), iar din ’99 până în prezent am avut numai BMW-uri, 3 maşini din seria 5, iar acum un X5.
Care dintre ele îţi stârneşte nostalgia?
Renault 25. A fost prima mea maşină străină şi m-am dus cu un prieten la Budapesta s-o luăm. Ţin minte că opream din 10 în 10 minute şi îl întrebam a cui e maşina. Iar el zicea: “A ta!” Nu-mi venea să cred.
Cum conduci?
Nu-mi place să pierd timpul în trafic. Şi nici din cauza altora.
Apropo: care a fost cea mai spumoasă înjurătură pe care i-ai adresat-o vreunui şofer? Şi: ai avut vreodat altercaţii în trafic?
Păi nu cred că ai vrea s-o afli. Altercaţii am avut, dar nu ieşite din comun.
Cum reacţionează fetele când te văd la volan?
Probabil cum reacţionează când mă văd şi fără volan. Îţi spun un secret: trebuie să le întrebi pe ele.
Câte iscălituri ai împărţit la semafoare?
Destule. Bine că majoritatea nu erau amenzi.
De ce maşina îl face pe om în România? De ce dezaprobi acest fapt?
Din snobism. Pot să-ţi înţeleg dorinţa de a avea o maşină pentru că-ţi place şi te face să te simţi bine în ea, dar a-ţi lua o maşină numai ca s-o arăţi şi, vezi Doamne, să mă faci să văd care e poziţia ta socială şi cât eşti de potent… asta nu mai înţeleg. Şi nici nu vreau să înţeleg. Un om e valoros prin el însuşi, nu are nevoie de demonstraţii.
Te-ai gândit vreodată să-ţi bricolezi maşina?
Când eram puşti. Dar mi-a trecut.