Olimpiada de la München din 1972 a oferit BMW o serie de oportunități de comunicare.
Cu ocazia Olimpiadei, compania și-a prezentat noua clădire inovatoare de birouri și BMW Turbo și primul concept car din istorie care a purtat sigla alb-albastră. Tot în cadrul Olimpiadei, pe 10 septembrie 1972, primul model electric al mărcii, BMW 1602 electric, se făcea cunoscut ca mașină pentru oficialii concursului.
Aceasta nu era doar un demers de imagine, ci venea după ani de dezvoltare și testare, deschizând drumul mărcii către direcția automobilelor electrice.
Manifestarea crizei petrolului în repetate rânduri și o serie de reglementări pentru reducerea emisiilor au făcut ca BMW, ca întreaga industrie auto, să exploreze noi tehnologii de propulsie. Compania din Münchendeja prezentase BMW 2002 tii (Turismo Internationale Injection), un automobil mai eficient şi cu emisii reduse, când în 1969 a pregătit două automobile electrice de testare pentru a explora oportunitățile propulsiei electrice. Numele de cod al programului a fost „E7”.
A fost înlocuit sistemul de propulsie convențional cu o soluție electrică. Sistemul folosea douăsprezece baterii standard VARTA de 12V cu plumb, conectate în serie. Capacitatea totală era evaluată la 12.6 kWh. Bateriile alimentau un motor de curent continuu, dezvoltat de Bosch, care livra o putere continuă de 12 kW/16 CP şi un vârf de putere de 43 CP. Motorul era conectat direct la diferențialul spate printr-un reductor, fără a fi nevoie de o cutie de viteză. Printr-o singură pedală se putea controla accelerația și frâna de motor, pentru o experiență incipientă de „one-pedal-feeling” care a fost consacrată mai târziu de BMW i3.
Motorul electric a fost poziționat în locul cutiei de viteze. În ceea ce inițial era compartimentul motor au fost găzduiți cei 12 acumulatori cu o greutate de 350 kg, alături de sistemul de răcire pentru motor. Setul de baterii putea fi scos ca și schimbat cu unul proaspăt încărcat. Grila față se deschide pentru a oferi acces la un port de încărcare.
Greutatea suplimentară față de un BMW 1602 standard a fost de 350 kg, în principal din cauza setului de acumulatori și a ranforsărilor necesare pentru șasiu. Greutatea întregii unități de propulsie (176 kg), pe de altă parte, corespundea în mare măsură cu cea a versiuni cu ardere internă (188 kg). Spațiul disponibil nu era cu nimic inferior modelului cu motor cu ardere internă. Masa totală era de 1329 kg, cu 391 mai mare față de un model 1602 convențional.
Accelerația de la 0-50 km/h era de aproximativ 8-10 secunde, viteza maximă în jur de 90 km/h. Bateriile complet încărcate permiteau o autonomie de aproximativ 60 km (la o viteză constantă de 50 km/h) sau aproximativ 30 km în traficul urban.
După doi ani de dezvoltare în secret, cele două modele electrice au fost puse la dispoziția organizatorilor Olimpiadei de la München din 1972.