România 2018, metoda 1918. Când afară e viscol şi e ger (video)

Caragiale ar fi râs şi în mâini, de noi. Şi liceul Caragiale ar fi râs dacă ar fi văzut asta. După toată panica indusă de primarul Bucureştiului – a 6-a capitală ca mărime din UE (după Brexit), am dat peste o filmare de’a unui prieten în feed-ul nostru de Facebook. L-am întrebat când, unde şi ce. Omul ne-a zis „ieri la 1 noaptea, pe Ştefan cel Mare, angajaţii primăriei (vreo 6 bucăţi de omuleţi) împrăştiau sare şi chimicale pe refugii”. Sunt vorbele lui. Mai mergeau un pic, se mai dădeau jos din autobuz, băgau vreascul în pungă şi aruncau aşa cum le venea la mână (vorbele lui altoite cu ale noastre). Păi, bine, măi, primărie, în 2018 nu avem şi noi un “împrăştietor” de sare mai de ochii Europei? Un d’ăla cu care se aruncă seminţe pe ogor. Afară se însămânţează solul cu drone care împuşcă seminţe. Hai, las-o-ncolo! Vorbim de Bucureşti, unde bucureştenii susţin pe cârca lor un buget local zdravăn. Iar la prima-singura-ultima ninsoare de sezon, noi nu avem un aruncător de sare. Vorba aia – cine nu sare, cine nu sare … Acum, ăia cărora le plac blondele la a doua tinereţe cu geci de piele, or să spună „nici când face, nu vă convine. Cine să vă mai înţeleagă?”. Iar doamna o să spună „era mai bine să nu aruncăm sare, chiar şi aşa cu mâna? Eu cred că e mai bine decât deloc, nu?”. Nu, doamnă, aţi înţeles totul greşit. Din start.