Respect etern pentru un om cu 101 ani de poveste şi de poveşti

Neagu Djuvara a murit azi la 101 ani. Cuvintele sunt chiar inutile de data asta, aşa că vă recomandăm să citiţi absolut tot ceea ce are legătură cu acest om. Inclusiv acest interviu din România Liberă, din care am extras povestea maşinii cumpărate cu banii de pe un brilliant al inelului de logodnă.

Ce culoare avea briliantul de la inelul de logodnă?

N.D.: Era un briliant niţel albăstrui, era cum se numeşte un briliant petrol, adică cu o culoare albă dând în albăstrui.

Ce culoare avea Mercedesul luat cu banii de pe briliant?

N.D.: Ha! Ha! Ha! Mercedesul a fost negru.

A fost prima dumneavoastră maşină?

N.D.: Nu era prima mea maşină, în sensul că imediat după moartea bunicului în 1935, care ne lăsase o mică avere, o mică moşie unde aveam şi eu 100 de hectare, împreună cu fratele meu, cumpărasem în cursul anului 1936 înspre primăvară  un Buick de ocazie, care era vechi. Era fabricat cu 10 ani mai înainte, de dădea impresia că e foarte vechi, foarte neactual ca model. Şi cu Buick-ul ăla am mers de la Paris la Bucureşti o primă dată, m-am întors şi nu mai ţiu minte când l-am vândut. L-am vândut la Paris.

Cât timp lua un drum de la Bucureşti la Paris cu un Buick vechi?

 N.D.: Era model din 1927, dar noi nu vroiam să facem turism. Mergeam cât se poate de repede. Făceam două zile, dormeam la jumătate-drum, la Viena de pildă.

Erau aglomerate drumurile atunci?

N.D. Nu se comparau cu acum, dar germanii aveau deja autostrăzi, erau singurii care aveau câteva autostrăzi. Francezii aveau cele mai bune drumuri din Europa, în sensul că erau toate asfaltate. Până la cel mai mic cătun la munte puteai să mergi cu maşina pe asfalt. Drumurile erau bune, nu mai ţiu minte dacă până la Viena sau până la Budapesta. Asfaltul era până la Budapesta cred. De la Budapesta până la Bucureşti erau un chin, pentru că erau drumuri de-astea pietruite.