Opel Agila – primul contact

Opel Agila este în primul rând un model nonconfomist atât prin aspect, cât mai ales prin menire, proclamându-se singur mini monovolum şi plasându-se pe o nişă a clasei mici. Deci venirea lui în România nu putea fi marcată altfel decât printr-un eveniment la fel de lipsit de preconcepţii, organizat printre standurile unui mare magazin, la mare preţ pentru reprezentantele sexului frumos.

Clienţii români vor putea opta între trei motorizări, 1.0 şi 1.2 benzină de 65, respectiv 86 CP şi un diesel 1.3 cu o putere de 75 CP. O singură variantă de dotări va fi disponibil, Enjoy, dar aceasta satisface majoritatea nevoilor urbane ale unui utilizator care nu uită totuşi că a dat destul de puţini bani, preţurile gravitând între 9.850 de euro pentru propulsorul mezin şi 12.850 euro pentru diesel. Modelul vine dotat cu ABS, aer condiţionat, radio CD cu redare MP3, comenzi de bord, computer de bord, airbaguri frontale şofer şi pasager, închidere centralizată.

Pentru că suntem în căutarea unui vehicul urban care să ne scape de durerile de cap din capitală, am decis să facem echipă cu acest model timp de o săptămână în jungla rutieră. Şi când spunem că facem echipă nu ne gândim la itinerariul acasă-servici-acasă. Nu, îl vom supune la probe dintre care mai ciudate pentru a vedea dacă mini monovolum chiar presupune volum interior şi mini exterior.

Maşina care a încăput pe mână noastră este propulsată de motorul de 1.2 litri şi 86 CP, cu cutie manuală în 5 trepte, şi are un peţ de catalog de 10.400 de euro. Încă de la început trebuie să menţionez că în Agila am simţit multe privir feminine aţintite, fiind abordat chiar în parcare de o posbilă viitoare clientă (cu prietenul ei) foarte interesată de simpatica maşinuţă . Să fie culoarea, să fie forma, să fiu oare eu? De asta mă voi convinge în zilele ce urmează când un comitet feminin va dezbate de ce Agila are pe vino-încoa.