Moment de reper: Opel GT a ieşit prima dată de pe linia de asamblare acum 50 de ani

Autovehicul sport Opel GT a ieşit prima dată de pe linia de asamblare acum 50 de ani. Aniversarea modelului începe în mai, la târgul pentru autovehicule clasice „Bodensee-Klassik”. Fanii pot admira emblema stilului în multe alte evenimente pe parcursul anului.

Cariera modelului Opel GT a început acum 53 de ani – cu răsunet, la Salonul Auto Internaţional de la Frankfurt din 1965, unde compania a prezentat autovehiculul sport cu două locuri. Cu o caroserie elegantă, cu faruri escamotabile şi pasaje ale roţilor evazate, autovehiculul avea un design nemaiîntâlnit până atunci la un producător european. Designul exterior a fost denumit curând „forma sticlei de Cola”. Iniţial, Opel a descris „Experimental GT” – primul concept al unui producător german – drept un prototip de performanţă. A fost proiectat de Erhard Schnell şi echipa sa în “Studioul de design” din Rüsselsheim – primul centru de design al producătorului de autovehicule european.

Erhard Schnell îşi aduce aminte că dezvoltarea modelului GT a fost un mare secret: „La început era doar un proiect de design. Şeful meu nu spusese conducerii. Dar când prototipul era aproape gata nu mai putea să nu îi informeze. Eram foarte îngrijoraţi când Experimental GT a fost prezentat prima dată. Şi apoi am fost atât de uşuraţi când echipa de conducere a aplaudat spontan, erau extrem de entuziasmaţi!”

Curajul lor a fost răsplătit la Salonul Auto Internaţional de la Frankfurt, unde presa şi publicul au primit modelul GT cu mare entuziasm. Nimeni nu se aştepta la un autovehicul sport atât de radical de la Opel. Drept urmare, la şase ani de la prima schiţă de design şi la doar trei ani după ce proiectul a primit undă verde, prototipul GT a devenit un model de serie.

Primul Opel GT a ieşit de pe linia de asamblare în 1968, un exemplu timpuriu al cooperării franco-germane. Datorită proiectelor comune anterioare, producătorul de caroserii Chausson şi Brissoneau & Lotz era un partener de încredere pentru Opel şi compania franceză făcea lucrările de presare, sudură, vopsire şi montare interioară pentru GT, înainte de a-l trimite în Germania pentru asamblarea finală a şasiului şi trenului de rulare.

Cumpărătorii modelului GT puteau alege dintre două motoare cu patru cilindri – unul cu o cilindree de 1,1 l şi 60 cp de la modelul Kadett şi celălalt cu o cilindree de 1,9 l şi 90 cp de la modelul Rekord. GT 1900 a fost foarte popular, chiar de la început. Viteza maximă de 185 km/h şi accelerarea de la zero la 100 km/h în 11,5 secunde erau întocmai ceea ce doreau cumpărătorii. Roţile din spate erau acţionate de o cutie de viteze manuală cu patru trepte. Clienţii europeni comandau foarte rar transmisia automată opţională cu trei trepte, dar de partea cealaltă a Atlanticului aceasta era foarte populară.

Caroseria modelului GT de serie era destul de diferită de autovehiculul original, cu un aspect şi mai atletic. Partea frontală era mai mare, consola faţă mai scurtă. Prizele de admisie proeminente permiteau o capotă mai coborâtă, farurile escamotabile dreptunghiulare ale modelului Experimental GT au fost înlocuite cu unele care confereau autovehiculului un aspect inconfundabil. Liniile puternice, dar elegante coborau rezistenţa la înaintare fără a mări forţa de portanţă, pentru stabilitate la viteze înalte pe autostradă. Aceasta a cauzat, totuşi, o problemă neaşteptată: conform comunicatului de presă din septembrie 1968, prototipurile pentru GT nu puteau fi conduse nicăieri fără a fi reperate de presă, deoarece forma „împiedica orice camuflaj”.

La fel ca designul exterior, interiorul modelului GT, cu scaunele tip bucket, volanul cu trei spiţe şi instrumentele rotunde, emana un farmec care continuă să îi încânte şi azi pe fani. Însă, în ciuda apelului la emoţii, designerii modelului GT au fost foarte atenţi şi la siguranţă, oferind creaţiei lor centuri de siguranţă cu prindere în trei puncte, protecţie integrală la impact lateral şi răsturnare.

Cu centrul său de greutate scăzut, caroseria stabilă şi şasiul dinamic, GT era ideal pentru sporturile cu motor. De exemplu, modelele Conrero GT au repurtat numeroase succese în cursele pe distanţe lungi de la începutul anilor 70. Apoi în 1971, Dr. Georg von Opel, nepotul fondatorului companiei, a transformat modelul GT într-un autovehicul electric, care a atins o viteză maximă de circa 189 km/h şi a stabilit mai multe recorduri mondiale. Iar în iunie 1972 Opel a construit un model GT cu motor diesel care a stabilit două recorduri mondiale şi 18 recorduri internaţionale pe terenul de testare de la Dudenhofen. Atingerea unei viteze maxime de 197 km/h pe o distanţă de peste 1000 de metri era ceva senzaţional pentru autovehiculele diesel de la acea vreme.

În 1969 părea că visul va deveni realitate pentru fanii decapotabilelor când Opel a prezentat modelul Aero GT decapotabil cu geamuri spate şi acoperiş cu acţionare electrică la IAA. Din păcate, autovehiculul a rămas în faza de prototip.

Modelul GT de serie şi-a încântat clienţii până la încetarea producţiei în 1973. Datorită performanţelor sale, designului unic şi preţului atractiv, popularitatea modelului GT a depăşit toate aşteptările. În total au fost produse 103.463 de unităţi în doar cinci ani.