Maşinile din URSS. ISTORIA automobilelor produse în Uniunea Sovietică

În 1922, bolşevicii au ieşit victorioşi din Războiul Civil Rus şi au format Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), care se va destrăma, în cele din urmă, în anul 1991. În perioada în care URSS a existat, sovieticii au înfiinţat o mulţime de fabrici şi mărci de automobile şi camioane pentru a ajuta Uniunea să meargă mai departe. La propriu.

În continuare, ProMotor vă prezintă o scurtă istorie a câtorva dintre mărcile care au produs automobile în fabricile URSS.

Istoria industriei auto ruseşti începe în vremea Imperiului Rus, când pe teritoriul statului eurasiatic au fost înfiinţate companiile Russo-Balt, Puzyryov, Freze şi Lessner. După Revoluţia Bolşevică din 1917, marca Prombron a construit, în puţine exemplare, modele Russo-Balt, în timp ce fabrica AMO a produs, în 1924, primele camioane sovietice, care aveau la bază modelul italian Fiat F-15.

GAZ

Cea mai veche marcă sovietică producătoare de automobile este, însă, GAZ (Gorkovsky Avtomobilny Zavod – Fabrica de automobile Gorki), care a fost înfiinţată în anul 1929 sub numele Nizhegorodsky Avtomobilny Zavod (NAZ). Cu ajutorul americanilor de la Ford, sovieticii au construit o fabrică în localitatea Nijni Novgorod, care a produs prima maşină – un Ford Model A denumit NAZ-A – în 1 ianuarie 1932. Producţia modelului NAZ-A a durat până în 1936, perioadă în care au fost construite peste 100.000 de exemplare.

GAZ A

În anul 1933, numele fabricii a fost schimbat în Gorkovsky Avtomobilny Zavod (GAZ), după ce numele localităţii a fost schimbat în Gorki, după scriitorul rus Maxim Gorki. În consecinţă, numele modelului NAZ-A a fost schimbat în GAZ-A, iar numele camionului NAZ-AA a fost schimbat în GAZ-AA.

Succesorul modelului GAZ-A a fost GAZ M1, care avea la bază versiunea cu patru cilindri a berlinei americane Ford Model B şi care a fost produs în perioada 1936-1942.

GAZ M1

Experienţa acumulată în timpul producţiei modelelor A şi M1 le-a permis inginerilor GAZ să dezvolte un model propriu, independent de modelele americane. Rezultatul a fost GAZ 11, care a fost construit în perioada 1942-1946.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cei de la GAZ au început lucrul la un model complet nou, care urma să intre în producţie odată cu terminarea războiului. În anul 1943, când victoria părea că se apropie, au fost făcute primele teste cu modelul M20 Pobeda la fabrica din Gorki. La scurt timp după aceste prime teste, unitatea de producţie a fost bombardată masiv, însă activitatea nu a fost afectată. Astfel, în 6 noiembrie 1944, primul prototip de GAZ M20 Pobeda a fost finalizat, iar în 21 iunie 1946 fabrica GAZ a scos de pe linia de producţie primul exemplar de serie.

GAZ M20 Pobeda

Modelul, al cărui nume înseamnă „victorie”, a fost un succes pentru industria auto din URSS, fiind produse peste 230.000 de exemplare. În anul 1951, fabrica FSO din Varşovia a început să producă modelul M20 Pobeda sub licenţă, sub numele FSO Warszawa, iar câteva exemplare au ajuns să fie asamblate şi în Phenian, Coreea de Nord.

Pobeda a fost primul automobil sovietic cu semnalizatoare, două ştergătoare electrice, încălzitor electric şi radio AM încorporat.  Motorul cu patru cilindri de 2,1 litri produce 50 CP, astfel încât viteza maximă a maşinii este de 105 km/h.

În perioada 1949-1953 au fost produse peste 10.000 de exemplare în varianta de caroserie decapotabilă cu patru uşi, însă vânzările au fost nesatisfăcătoare.

GAZ M20 Pobeda Kabriolet

Între 1955 şi 1957, GAZ a construit câteva mii de exemplare ale modelului M20 cu tracţiune integrală. Denumit GAZ M72, modelul a fost descris în acea vreme ca fiind primul vehicul de teren confortabil cu caroserie închisă. În cele din urmă, fabrica Gorki a încetat producţia Pobedei în anul 1958.

GAZ M72 Pobeda

Succesorul lui M20 a fost 21 – primul model produs de GAZ care a purtat numele Volga. Produs în perioada 1957-1970, primul GAZ Volga a avut parte de trei serii şi a avut un design asemănător cu multe dintre maşinile produse pe teritoriul Statelor Unite ale Americii în acea perioadă.

Exemplarele produse pentru oamenii de rând au fost dotate cu un motor de 2,4 litri care produce 75 CP, în timp ce exemplarele produse pentru membrii KGB şi ai nomenclaturii (GAZ 23) au primit motoare V8 de 5,5 litri care dezvoltă 195 CP.

GAZ 21 Volga, Seria 3

Modelul Volga GAZ 21 a fost înlocuit, în 1970, cu modelul Volga GAZ 24. În comparaţie cu predecesorul său, Volga 24 are un ampatament mai mare cu 100 mm, în timp ce lungimea a fost micşorată, iar lăţimea a rămas neschimbată. Singurul motor disponibil pentru cumpărătorii de rând a fost un propulsor de 2,5 litri care produce 95 CP, cuplat la o cutie de viteze manuală cu patru trepte. Producţia modelului Volga 24 a încetat în 1985.

GAZ 24 Volga, Seria 1

A doua serie a celei de-a doua generaţii GAZ 24 a fost denumită GAZ 3102 şi a fost produsă în perioada 1982-2009, când a fost disponibilă cu o selecţie de motoare.

După destrămarea URSS, modelul Volga a mai fost produs în seriile GAZ 31029 (1992-1997), GAZ 3110 (1997-2004), GAZ 31105 (2004-2009) şi GAZ 311055 (2007-2008), toate bazate pe a doua generaţie Volga – M24.

GAZ 3102 (Volga 24, Seria 2)

Dar acestea sunt doar câteva dintre modelele produse de GAZ în perioada sovietică. Gorkovsky Avtomobilny Zavod a mai construit şi modele ca ZIM 12, care era destinat nomenclaturii de rang mediu, şi Chaika – o limuzină de lux produsă în două generaţii – M13 şi M14 – între 1959 şi 1988.

GAZ M13 Chayka

Unul dintre cele mai cunoscute modele GAZ în România este, însă, GAZ 69, care a fost produs la fabrica Gorkovsky Avtomobilny Zavod în perioada 1953-1955 şi care a devenit, în cele din urmă, modelul românesc Aro M461.

Următorul producător de automobile, pe pagina următoare.