Ieri dimineaţă, Simona a arătat de ce e numărul 1. Poate că a arătat-o mai bine decât a arătat-o în toate meciurile adunate. După un 15-13 “îngrozitor” cu americanca Davis în setul 3, au venit două meciuri de campioană absolută cu japoneza Osaka, iar azi cu nemţoaica Angelique Kerber. Un set în care a demolat-o şi iar două ture de emoţii într-un joc spectaculos care poate fi considerat finala acestui Australian Open.
Simona a fost pe teren ca Mercedes-ul pe care îl conduce – rapidă, agilă, incisivă, într-un cuvânt perfectă. Ea are acum un AMG E63 S 4MATIC. O maşină excepţională pe care o are după ce a semnat un contract de imagine. Sâmbătă dimineaţă – din câte ştim până acum -, Simona va juca a treia finală de Grand Slam a ei. După două Roland Garros-uri pierdute cu Sharapova şi Ostapenko, ambele în 3 seturi după avantaje care păreau decisive pentru noi. Acum însă, Simona pare invincibilă şi credem că nu se poate un an mai bun ca ăsta pentru cariera ei de până azi. Dacă va câştiga, românca îşi va păstra locul 1 în clasamentul WTA.
Wozniacki şi Halep au jucat 6 meciuri şi daneza conduce cu 4-2. Ultimele 3 partide au fost câştigate de ea, din care două anul trecut. Asta contează mai puţin. Nu este un complex aşa cum avea Simona cu Sharapova ori cu Serena, până când au fost depăşite şi ele de către Simona. Halep a bătut tot ceea ce era mai bun şi tot ceea ce i-a ieşit în faţă.
Sperăm ca numai duelul maşinilor să fie pierdut de Halep, înrucât Caroline are un Ferrari 458 Italia cu care a apărut de câteva ori în presă. Experţii au spus că o maşină puternică văzută mereu ca o căştigătoare în curse îi induce posesorului dorinţa de victorie şi că jucătorul, în cazul sportivilor, apasă pedala pe teren până la limită, aşa cum o face şi în maşină. Nişte studii arată că proprietarii de maşini sport sunt nişte câştigători în relaţiile pe care le au cu oamenii din jur. Tatăl lui Wozniacki a învăţat-o să preţuiască lucrurile şi să investească în lucruri valoroase dacă are bani. Ea şi-a dorit de mică un Ferrari, dar nu mai multe maşini şi chiar a spus că maşina nu trebuie să reprezinte mai mult decât este şi să nu-ţi influenţeze viaţa în alte sectoare. A spus că nu e genul de om care să îşi cumpere mai multe lucruri, să agonisească. Dar atunci când o face, îşi cumpără ce e mai bun. Chiar dacă pe hârtie, E-ul 63 AMG al Simonei are mai mulţi cai (610 Vs. 570) şi atinge suta în acelaşi timp (3.4s), un Ferrari parcă rămâne totuşi un Ferrari.
Lasă, să rămână daneza cu Ferrari şi să câştige Simo cu E-ul ei. Şi noi să fim cei mai fericiţi sâmbătă după un succes la fel de mare ca Sevilla ’86 (Steaua campioană europeană) şi cel de la Sidney 2000 în care Andreea Răducanu, Maria Olaru şi Simona Amânar au luat tot podiumul la concursul olimpic de individual compus. Game, set, meci, Simona!
Autor Alexandru Banu