Lancia a vrut să construiască un rival pentru Mercedes-Benz Clasa E, BMW Seria 5 și Audi A6. Dar Thesis a venit pe lume în 2001 și a dispărut fără urmă în 2009. Nici chiar italienii n-au iubit limuzina cu design controversat.
“Oamenii vor căuta scuze ca să nu-și cumpere o mașina italienească”, spunea șeful diviziei de Design, americanul Michael Vernon, Robinson. “Așa că am vrut să fim al naibii de siguri că nu vor găsi niciuna!” Ca să pară convingători, italienii au poziționat mașina într-o gamă de prețuri diferită față de concurență. Era cu aproximativ 15% mai ieftină decât rivalii germani, dar oferea lux la nivel superior. Părea o carte câștigătoare, un as în mâneca producătorului. Totuși, ceva nu a mers.
Extravagantă. Controversată. Scandaloasă. Radicală. Au fost epitete cu care presa vremii a descris Thesis. Dar niciodată nu s-a zis despre ea că ar arăta bine. Era după chipul și asemănarea conceptului Dialogos, prezentat în 1998.
O grilă mare, faruri cu formă bizară – de diamant, spuneau italienii – integrate în aripile prelungite către partea frontală, o siluetă fluidă, alungită și stopuri subțiri, ca și cum fuseseră trasate cu un creion cu vârf subțire. 4 metri și 88 de centimetri măsura Thesis în lungime.
Nici chiar Papa Ioan Paul al II-lea nu a putut spune că e o mașină frumoasă atunci când Lancia i-a prezentat prototipul viitoarei Lancia cu o caroserie tip landaulet.
Lancia și-a prezentat noul model în martie 2001, la Salonul Auto de la Geneva și a dezvăluit cabina limuzinei în toamna aceluiași an, la Frankfurt. Modelul a ajuns în showroom-uri în iunie 2002. „Arată scump”, a concluzionat jurnalistul Paul Horrell de la revista “Car”, care scotea în evidență finisajele de calitate și natura practică a cabinei și dotările de lux.
Italienii au pus tot ce aveau mai bun în limuzina lor. Astfel, au ajuns la bord un ecran LCD de 7 inci și un sistem audio BOSE. Mai mult, scaunele realizate cu ajutorul celebrului professor doctor Antonio Dal Monte, erau îmbrăcate în piele Poltrona și Alcantara. Thesis avea, în urmă cu aproape 20 de ani, cruise control adaptiv și suspensie pneumatică adaptivă.
Clienții aveau din ce alege. Lancia oferea al său Thesis cu nouă motorizări, cinci pe benzină și patru unități diesel. Erau motoare cu cinci sau șase cilindri, cuplate la transmisii manuale cu șase trepte și automate cu cinci trepte.
Versiunea de bază era cea cu motor turbo de 2.0 litri și 185 de cai putere. Versiunea de top își trecea în cont 230 de cai putere, produși de motorul V6 de 3,2 litri. Această versiune atingea 240 km/h și accelera de la 0 la 100 km/h în 8,8 secunde.
Thesis le-a adus aminte italienilor de legendarele Lancia Stratos, Delta Integrale sau Flaminia. Dar nu s-a ridicat niciodată la nivelul lor.
Doar 16.000 de unități s-au vândut în 7 ani. Cam cât vindeau BMW și Mercedes ale lor Seria 5 și Clasa E într-un singur an. Thesis s-a transformat într-un eșec pe care Lancia a vrut să-l șteargă cu buretele.