Istoria head-up display-urilor. De la tehnologie militară, la dotare de bază a maşinilor moderne

Head-up display-ul (HUD) a devenit o opţiune din ce în ce mai frecventă pe automobilele moderne – şi pentru un motiv bun. În loc să îţi iei ochii de pe drum poţi vedea anumite informaţii proiectate direct pe parbriz cu ajutorul unei lumini de intesitate diferită. Un studiu a arătat că dacă privirea şoferului este distrasă pentru două secunde, şansa unui accident se dublează. Două secunde s-ar putea să nu pară aşa de mult, dar, la 70 mph (112 km / h) poate fi parcursă o distanţă de 60 de metri, în care pot încăpea aproximativ 14 maşini. Deci, head-up display-ul îi permite şoferului să rămână concentrat la drum. 

Chiar dacă această opţiune a devenit mai răspândită în ultimii ani, ea a apărut la începutul anilor 1940 ca dotare pentru aeronave. Pe lângă informaţiile tipice pe care HUD-urile aeronavelor le afişează (viteza aerului, altitudinea, linia de orizont, deplasarea, indicatori de viraj şi glisadă), aplicaţiile militare includ date despre sistemul de arme şi sistemul de ochire, unghi de atac, computer de ţintire, HMD (Helmet-mounted Display) care se utilizează simultan cu HUD.

Pe măsură ce tehnica a avansat, această dotare a atras atenţia General Motors. În consecinţă, design-ul conceptului Mako Shark II din 1965 (ilustrat) – cu interiorul tematic al aeronavei – a reprezentat primul head-up display de pe o maşină. Ideea a rămas însă doar pe desen, până când un prototip a fost testat în 1968. Conceptul XP-856 Aero Coupe, prezentat în 1969, a inclus şi un head-up display, însă complexitatea şi costurile au împiedicat progresul ideii.

Primul producător auto care a introdus tehnologia HUD la scară largă pe vehiculele sale a fost BMW. Producătorii oferă fie dispozitive independente care sunt fixate pe bord, fie diverse accesorii pentru telefoane mobile. Dispozitivul oferă informaţii de bază pentru şoferi, proiectând o imagine pe suprafaţa interioară a parbrizului. Spre exemplu, distanţa până la următorul viraj, direcţia, timpul estimativ până la destinaţie, viteza, banda de rulare, avertizări de trafic atunci când sunt disponibile şi camere radar. În plus, funcţionează în combinaţie cu funcţia vocală de navigare.