Începem cu Model T şi încheiem la Marea Neagră. Vedeţi voi de ce
Vine o vreme când conştientizăm că vine o zi când toul se va sfârşi. Fără să fim fani Holograf, Dănuţ a nimerit-o cu piesa aia. Şi acum nu o să mai scăpăm de ea 3 zile că tot ne-am amintit-o.
Cum ar vrea să plece un pasionat de maşini din această lume când s-ar anunţa numărătoarea inversă până la extincţia rasei umane de pe Pământul ăsta rotund sau plat – mai nou? Păi … orice pasionat de orice ar fi el ar vrea probabil să mai trăiască o dată o partidă de amor cu prelungiri şi penalty-uri. Dacă se înscrie şi vecina singură, cu atât mai bine. Chiar nu mai e timp de pierdut.
Şi acum, vă mai rămân 2-3 ore orgasmice cu maşina. Voi şi ea. Pedalele şi volanul, un oraş liber pustiit de panicaţii care au fugit prin beciuri crezând că scapă de cometa care e de 3 ori cât Pământul (să vedeţi Melancholia a lui von Trier).
Cu ce 10 maşini aţi vrea să daţi câte o ultimă tură? Cele mai maşini pe care vi le-aţi imaginat vreodată, pe care nu le-aţi prins, de care nu aţi avut bani sau la care nu aţi avut acces? Ne-am gândit pe partea noastră şi am ajuns la:
1. Model T – începem cu începutul. Este primul automobil (1908) pe care şi l-a permis omul de la căruţă până azi. AFFORDable, cum i-a zis Ford. Avea un motor 4-n linie, de 2 litri şi 20 de cai. Plus o cutie de viteze cu 3 trepte, dintre care una era marşarierul. Tracţiune spate, da? Vă rugăm să ţineţi minte detaliul ăsta.
2. Maşina de Formula 1 – asta e clar un must drive. Să prinzi 350 la oră în 12-13 secunde, aia numim noi şmecherie. Şi asta cu un motor de 1.6 litri, turbo.
3. Ferrari GTO – unul dintre cele mai tari Ferrari-uri considerate de către toţi specialişti. A fost produs în 1962. Varianta LMB cu motor V12 de 4 litri avea 330 de cai şi au fost construite numai 4 bucăţi.
4. Bugatti Chiron. Oricât de megatehnologizată ar fi, trebuie să o conduci o data. O maşină considerată perfectă, ultimul nivel de tehnologie germană. Are 1.500 de cai şi costă 2.5 milioane de euro. Noi presupunem însă că vi le dă un bogătan moca înainite să vină meteoritul. Deci banii ies din calcul.
5. G Klasse 6X6 – ce Dumnezeu să mai spunem? Vă urcaţi la volan, vă alegeţi un bloc şi vă urcaţi pe el. Neapărat să vă uitaţi dacă e Brabus-ul cu 700 de cai. Dacă nu, mai căutaţi.
- Dodge Challenger SRT Demon este tot ceea ce a pus America mai bun în istoria ei pe un muscle car. 6.2 litri, supraalimentat, V8, 710 cai putere. Atinge suta la oră în 2.3 secunde şi nu puteţi să mergeţi decât drept cu ea. Evitaţi orice viraj şi ţineţi de volanul ăla ca şi cum ar fi un fir de aţă de care atârnă viaţa voastră.
- Tesla Roadster. Nu suntem fani, dar dacă tot ne-a zăpăcit Musk la cap cu ea, atunci să vedem cum face maşina asta 0-100 în 1.9 secunde. Electric! Fără zgomote, fără nimic. O să fie ca un şuierat de frigider care stă să explodeze. Atenţie că bateria vă ţine de 2-3 pedale în modul launch control.
- O maşină de raliuri Grupa B. Se spune că erau atât de violente că un pilot de F1 de azi nu ar fi putut să le controleze pe macadam sau pe asfalt imperfect. Audi Quattro S1 Edition 2 era un exemplu de brută campioană care nu putea fi ţinută decât de un campion. Scotea 500 de cai şi atingea suta în 3 secunde. A fost maşina cu care s-a dat şi Michele Mouton (femeie) – 4 victorii şi locul 2 la general în Campionatul din 1982.
- Un tanc. Nu e maşină, dar sincer, când mai ai ocazia să conduci aşa ceva? Consideră-l maşină. Ia-ţi un prieten, pune-l pe turelă să fie atent pe unde sunt maşini pe care te poţi cocoţa şi copaci de doborât şi fă-te praf ca-ntr-un FPS (ştiţi voi de pe PS4).
- Gata. Ne-am nenorocit. Ni s-a făcut inima cât un purice la 350 la oră, am făcut atacuri de panică în tanc, am văzut cum era în prima maşină produsă în serie, am văzut ce înseamna şi mult-mai-dura decât azi lume a curselor – raliurile de Grupa B. Acum, luăm frumos un Rolls Royce, cel mai elegant, adică Phantom. Aprindem plafonul cu steluţe, ne turnăm un prosecco, vorbim cu Siri pentru ultima oară şi conducem cu 100 km/h pe A2 spre mare, intrăm pe plajă cu Rolls-ul că doar suntem români şi aşteptăm să facă POC!
Autor Alexandru Banu