Hoţi de maşini

ProMotor: Furai şi maşini pentru a-ţi face treaba cu ele?
MEMPHIS: Nu, nu mă distram furînd.

ProMotor: Clienţii aveau preferinţe legate de culori, dotări?
MEMPHIS: Da, mai erau unii care îmi cereau de exemplu un BMW Seria 5 şi erau pretenţioşi. Să aibă DVD, piele maro, nu mai ştiu ce gadgeturi etc.

ProMotor: Cum alegeai maşinile?
MEMPHIS: Nu furam o anumită maşină. Le luam de oriunde se ivea ocazia. Mai complicat era la componente. Decît să-i caut clientului nu ştiu ce oglinzi şi bandouri, îi aduceam maşina cu totul şi el îşi culegea de pe ea ceea ce-i convenea.

ProMotor: În ce măsură regreţi ce ai făcut?
MEMPHIS: Enorm. Nu recomand nimănui aşa ceva. Eu nici nu am ştiut să mă opresc la timp. Cînd aveam bani şi mi-era bine, puteam să fac nişte lucruri cu acei bani… dar am continuat cu prostiile. S-a dus tot ce-am strîns…

ProMotor: Ţi-au făcut percheziţie la domiciliu cînd te-au prins?
MEMPHIS: Da, dar nu au găsit nimic. Nu aveau ce. Vindeam imediat totul.

ProMotor: Cum îţi îndeplineai sarcinile de “serviciu”?
MEMPHIS: Îmi lăsau clienţii numărul de telefon şi, în cel mult 4 zile, le aduceam maşina. Fixam un punct de întîlnire, clientul îmi dădea banii, eu îi pasam maşina.

ProMotor: Aveai telefon mobil cu abonament sau foloseai cartele?
MEMPHIS: Cartele. Le schimbam des.

ProMotor: Te ştiai urmărit?
MEMPHIS: Mi-au spus cîţiva prieteni să mă las, că s-a pus poliţia cu ochii pe mine, dar nu i-am crezut. Şi, cînd m-au prins, mi-au spus pînă şi ce bere beam. Ştiau totul despre mine, mă cunoşteau mai bine decît pe nevestele lor.

ProMotor: Crezi că te-a pîrît cineva?
MEMPHIS: Da, cred că da. Cîndva, am ajutat un prieten să fugă de la faţa locului. A ieşit din maşină, a lovit poliţistul, iar eu i-am dat tricoul meu, ca să nu fie recunoscut. Cînd m-a sunat vărul meu a doua zi, mi-a spus că mă căuta poliţia pentru agresiune împotriva organelor de ordine; prietenul meu raportase că de fapt eu îl bătusem pe poliţist. Dar nu s-a întîmplat nimic, am rezolvat, nu aveau probe. Şi eu nici măcar nu i-am făcut lui rău spunînd adevărul. Asta este.

ProMotor. Vă cunoaşteţi între voi?
MEMPHIS: Da, dar eu m-am ascuns întotdeauna. Mai auzeam despre unii care spărgeau locuinţe… însă nu mă băgam.

ProMotor: Te-au ajutat prietenii să furi maşini?
MEMPHIS: Erau unii nevoiaşi, de la facultate, nu le ajungeau banii pentru studii. Mă rugau “dom’le, ia-mă cu tine, stau şi eu de şase, te ajut cumva, îmi dai şi mie acolo cît de cît”.
Dar nu-i amestecam în treburile mele.

ProMotor: Ce făceai cu banii?
MEMPHIS: Îmi cumpăram haine, mă distram în cluburi, îmi întreţineam maşina, mai dădeam şi acasă, mamei mele. Stăteam într-un apartament cu chirie.

ProMotor: Ce maşină aveai?
MEMPHIS: Un VW Golf 2. Nu le ţineam prea mult. O Solenza am avut mai mult timp.

ProMotor: Ţi se cereau maşini tunate?
MEMPHIS: Da. Dar nu pentru puşti cu bani şi nu cine ştie ce maşini. Nu am luat nici o maşină tare-tare. Sînt uşor de recunoscut.

ProMotor: Ai furat şi maşini pentru femei?
MEMPHIS: Am furat Tico şi Matiz, dar nu ştiu dacă erau neapărat pentru femei. Comenzile veneau din partea bărbaţilor.

ProMotor: Negociai preţurile?
MEMPHIS: Nu prea. Aveam doi-trei clienţi care-mi ofereau preţul corect. Preţul pieţei negre. Îmi convenea. Nu le mai ceream nimic peste.

Pagini: 1 2