Filtrele de particule – lacune ascunse?

Organismele internaţionale şi constructorii de maşini s-au
concentrat pe lupta împotriva emisiilor de CO₂,
considerate principalul vinovat al efectului de seră. Însă dioxidul
de azot (NO₂) este mult mai nociv pentru sănătatea umană
şi pentru mediu decât emisiile de CO₂, fiind responsabil
de tulburările respiratorii, afecţiunile pulmonare şi de durerile
de cap, datorate poluării, fiind un element chimic de bază în
formarea smogului, afectarea păturii de ozon sau crearea ploilor
acide.

Eu aş spune că este un inamic mult mai important decât dioxidul
de carbon. Dar nu o spun eu, ci ne-o arată un studiu al AFSSET
(Agenţia Franceză de Securitate Sanitară şi a Mediului), care
blamează filtrele de particule pentru creşterea emisiilor de
NO₂. Există două tipuri de filtre de particule:
catalizate şi aditivate.

Prima categorie este cea responsabilă pentru creşterea
NO₂, din cauza modalităţii de funcţionare: pentru a
putea oxida particulele, este crescută temperatura gazelor de
evacuare, astfel favorizându-se creşterea concentraţiei de
NO₂. Totuşi, dioxidul de azot nu este măsurat separat de
senzorul lambda, ci împreună cu monoxidul de azot (NO), în final
evaluându-se valoarea NO_x.

Problema este că, în cazul acestui tip de filtru de particule (cel
mai răspândit, de altfel), creşterea temperaturii gazelor de
evacuare duce la scăderea concentraţiei de NO, astfel că, în final,
valoarea NO_x rămâne relativ constantă. Din păcate,
emisiile mai mari de NO₂ afectează mult mai grav
organismul uman, fiind responsabile de maladii respiratorii şi
cardiovasculare cu grad mare de risc.

Spre deosebire de filtrele de particule catalizate, cele aditivate
nu cresc temperatura gazelor de ardere, aşa încât concentraţia de
NO₂ nu creşte – însă acest tip de filtre de particule
este mult mai scump.

Din păcate, noile norme Euro 5 nu au luat în vedere emisiile de
NO₂ separat, lucru care va fi rezolvat de Euro 6 – care,
însă, va intra în vigoare de-abia în 2014. Până atunci, nu există
oficial mijloace de constrângere a producătorilor auto, pentru
aplicarea unor tehnologii care să limiteze emisiile de
NO₂, aşa încât ţine doar de bunăvoinţa constructorilor
dacă merită să investească pentru protejarea sănătăţii
clienţilor.

Deocamdată, doar motoarele diesel PSA utilizează filtre de
particule aditivate, motoare care se regăsesc sub capotele
maşinilor Citroen şi Peugeot, dar şi Ford sau Mazda. Şi alţi
constructori le vor urma exemplu, dar rămâne de văzut cât de
repede.

Până una alta, este de lăudat iniţiativa danezilor, care vor ca,
până în 2015, traficul din Copenhaga să fie în proporţie de 50%
doar pe… biciclete. Emisii zero –
VEZI VIDEO.