Evoluţia căştii de protecţie din Formula 1

Într-o eră a vitezei în care accentul este pus pe motoare cât mai puternice folosite pentru scoaterea unor timpi cât mai buni pe circuit, elementele de siguranţă au puţine şanse să îşi facă loc în peisaj pentru fanii motorsport. Asta nu înseamnă însă că oficialii şi organizatorii unor competiţii precum Formula 1 nu acordă o atenţie maximă siguranţei piloţilor ce iau parte la curse.

Însă nu a fost aşa dintotdeauna. Din materialul video prezentat de pilotul de Formula 1 Nico Rosberg, aflăm că în Europa anului 1964, piloţii nu erau obligaţi să poarte casca de protecţie, aşa că nimeni nu era preocupat de acestea. A fost nevoie ca germanul Rudolf Carraciola să participe la Indy 500 GP în Statele Unite ale Americii pentru a fi obligat de unul din stewarzi să poarte ceva asemănător cu o glugă din piele pe post de cască. Aceasta avea să-i salveze viaţa pilotului, după ce o pasăre l-a lovit în faţă în timpul cursei.

A fost nevoie tot de un incident – de data aceasta cu o piatră care i-a sărit în faţă altui pilot – pentru ca fiecare cască să primească un vizor care să protejeze zona ochilor fără a afecta câmpul vizual al pilotului. Aşa s-a ajuns în prezent la fabricarea căştilor de protecţie moderne pentru Formula 1, ce au la bază materiale inovatoare. De exemplu, o cască obişnuită de Formula 1 este realizată din fibră de carbon şi cântăreşte doar 1,2 kg. Însă felul cum protejează pilotul este cu adevărat uimitor. Datoriă materialelor din care este confecţionată, casca poate rezista unor forţe imense fără a se deforma. Cât de mari? De exemplu, un glonţ ce se deplasează cu 400 m pe secundă nu poate penetra peretele unei asemenea căşti.

În plus, casca rezistă 30 de secunde la temperaturi de 800⁰C în cazul unui incendiu şi deşi este proiectată să dureze o viată, piloţii de Formula 1 le schimbă de câteva ori pe sezon, din motive de siguranţă. Un lucru logic, când ştii că urmează să goneşti cu 250 km/h pe circuit.

PENTRU MAI MULTE DETALII, ACCESAŢI VIDEOCLIPUL DE MAI JOS