Disneyland-ul românesc din care vin şi de unde pleacă maşini spre toată Europa
Curtici e un oraş la capăt de Românie, dar spre lumea bună a Europei, acolo unde tindem în zadar să ajungem. Timişorenii şi arădenii sunt mai aproape de ea şi au fost mereu. Până şi clujenii. Cel mai aproape sunt însă curticenii, aşa cum îşi zic. Iar lumea noastră de vis cu maşini noi şi mai ales nemţeşti e tot în Curtici (judeţul AR).
Cum intri-n oraşul frumos-îngrijit şi organizat, faci o curbă de 90 de grade la stânga şi fix pe dreapta vezi un parc auto nesfârşit cu bunătăţi nou-nouţe. Toate pe patru roţi, păstrate ca într-un muzeu ca să fie expuse clienţilor. Mergi şi mergi şi mergi şi nu se mai sfârşeşte parcarea enormă cu aproape 12.000 de maşini (am aflat din interviu). Cine a bătut drumurile noastre naţionale proaste sau neproaste, aglomerate sau nu, a văzut acele camioane transportoare cu maşini pe care scrie mare Lagermax. Am văzut pe acele trailere de la Dacii până la maşini “bogate”.
Aici e Lagermax, în Curtici, locul despre care v-am vorbit. Pe aici intră în ţară şi aici aşteaptă să ajungă la clienţi cele mai importante maşini care contează. Maşini pentru clienţi persoane fizice sau juridice, o maşină sau sute pentru flote. Procesul e complex, nu sunt simpli cărăuşi care pun maşinile pe o platformă şi le aduc. Am stat de vorbă cu cel mai important om de la Lagermax despre tot ceea ce face această mare companie din industria de maşini. Şerban Popescu are 46 de ani şi este managing director Lagermax Autotransport România şi membru în board-ul european al companiei.
Când aţi început business-ul?
Firma Lagermax e austriacă şi e din 1921 pe piaţă. În România, businsess-ul a început în 1999. Eu am venit în companie în 2006.
Este una dintre cele mai mari companii de transport şi logistică din Europa de Est?
În momentul ăsta suntem în top 5 Europa de Est, iar la nivel european, în top 10.
Pe înţelesul tuturor, ce face Lagermax?
Tot ce se întâmplă cu o maşină din momentul în care iese de pe linia de fabricaţie şi ajunge la clientul final, e treaba noastră. Noi suntem o firmă care asigură suportul logistic pentru a prelua maşina de la fabrică, pentru a o transporta în depozitul nostru de aici şi pentru a o livra dealer-ului care o dă clientului final. În toată perioada asta se întâmplă o grămadă de lucruri cu maşina respectivă: e preluată după un control de calitate – suntem releasing agent – adică preluăm maşina în urma procesului de fabricaţie, o verificăm şi o punem la dispoziţa companiilor / firmelor care o transportă în toate ţările Europei.
Câţi oameni sunt pe un camion transportor?
Unul singur care preia maşinile, are un checklist pentru controlul de calitate (vizual, nu verifică motor), îşi încarcă singur maşinile, le asigură şi le transportă la destinaţie.
Aduceţi numai din UE?
Nu, avem maşini, spre exemplu, din Turcia. Aducem şi maşini de acolo. Sau aducem din Coreea. Le preluăm din porturi pe acestea. Operaţiunile vamale se fac în momentul de intrare în Europa, în porturi. Şoferii preiau documentele, ei nu fac vama. Avem şi serviciu de operaţiuni vamale pentru cine e interesat, desigur. Facem import, export, tranzit, avem asta în plaja de servicii.
Ce maşini aduceţi?
Pentru pasageri şi LCV-uri (light commercial vehicles)
Şi după ce aduceţi maşinile…
Le depozităm la cererea clientului până când hotăreşte el. Acum timpii de stocare în parcurile de tranzit au scăzut. Producătorii merg pe maşini la comandă, nu mai fac stocuri.
Maşinile sunt întreţinute aici?
Noi facem şi o mentenanţă permanentă, baterii, cauciucuri, verificări. Avem folii, huse, le spălăm.
România e şi ţară de tranzit?
Direct din parcul nostru, nu? Numai dacă fac dealerii reexporturi. Atunci le ducem fără discuţie.
Ce suprafaţă aveţi aici?
Circa 400.000 mp de parcare. Putem depozita în condiţii de siguranţă vreo 12.000 locuri de parcare.
Câte maşini ies şi intră într-o zi?
500 şi 500
Câţi angajaţi aveţi?
320 … şi 150 de transportoare care merg zilnic. Şi am avea nevoie de mai multe. Căutăm capacităţi de transport. Avem 100 de camioane subcontractate. Camioane mari, nu câte o platformă pentru 2-3 maşini. Şi trebuie să îndeplinească nişte condiţii.
Câte maşini intră pe un trailer?
Depinde de mărimea maşinilor, între 2 şi 10. Avem camioane de 400 şi 450 de cai.
Cât ia un drum din Germania până în România?
Depinde de unde … din Bavaria, vreo 2 zile, 2 zile şi jumătate. Pentru că şoferul nu poate să conducă mai mult de 8 ore. Face 500-650 km/zi.
Vi s-au furat maşini de pe trailer?
O singură dată i s-a furat unui şofer, în Bulgaria, o maşină descărcată. Acum mulţi ani.
Ce probleme se ivesc?
Problema şoferilor… nu găsim şoferi. Şoferi de specialitate care să conducă maşinile transportoare. Acum avem vreo 20 de locuri disponibile. De asta e şi un job plătit mai bine. Ei ajung la 1500-1800 euro net. Pentru 10.000 km / lună medie. Plătim cel mai bine. Plătim şi diurne, şi pe cartea de muncă, toate taxele la stat, respectăm legislaţia. Avem şoferi din zona Arad, Timiş, Bihor, Mioveni, Bucureşti … Moldova nu prea avem.
De ce nu se angajează şoferii?
Pentru că ei au impresia că dacă se angajează în străinătate, câştigă mai mult. O să vină şi reversul medaliei când o să constate că iau 3-400 de euro în plus dar cheltuie 800 pe întreţinere. Mă rog, fiecare îşi caută un loc mai bun. Sigur, căutăm soluţii ca să-i ţinem pentru că nu toţi şoferii aleargă după bani. Sunt unii care vor să rămână în România.
Cum staţi cu cifra de afaceri?
Anul trecut am avut 30 mil. de euro. Şi anul ăsta suntem mai sus cu 3% până azi.
Câte mărci aveţi?
10-11 mărci de maşini.
Concurenţă locală aveţi?
Da şi e dură. Mai ales că avem aici 2 fabrici de maşini şi au nevoie de transport. Ele îşi fac transportul cu camioanele noastre, nu au camioanele lor. Noi ducem afară maşini din cele două centre de producţie din România. Suntem specialişti pe zona asta, balcani, sârbi, nemţi …
Aveţi contracte de exclusivitate cu producătorii?
Nu, fără discuţie. Clienţii organizează licitaţii şi firmele vin şi oferă preţuri pe destinaţii. E o competiţie. Nu există negocieri directe. Se fac licitaţii.
Vă ajută studiile de piaţă pe vânzări?
Da! Nu ne ajută carburantul, dar ne ajută să ştim câte maşini s-au vândut pentru că lucrăm cu 10-11 clienţi. Tot timpul ne interesează în ce direcţie merge piaţa, cât de mari sunt maşinile care se vând. În funcţie de asta ne comandăm structuri de transport – platformele pe care aducem maşinile. Sunt chestii tehnice pe care le deducem din analiza pieţei.
Cât aţi investit aici?
Cu tot cu camioane, 70-80 mil. de euro. În timp. În funcţie de dezvoltarea business-ului. În fiecare an, schimbăm camioanele. Anul ăsta am schimbat 27 de camione. La 1.5 mil. km, vre 10 ani exploatăm un camion.
Există sezoane în business-ul ăsta?
Sigur. Sunt două perioade ale anului când cade treaba: luna august (luna concediilor) şi luna ianuarie. Cel mai bun sezon e înainte de Crăciun, iar în 2017 au fost bune şi iunie – iulie.
Îşi ia lumea mai multe SUV-uri?
Nu aş spune … din ceea ce văd, clasa compactă – spre medie e preferată, gen Octavia, Passat. Iar românii îşi iau în continuare multe maşini nemţeşti. După Dacia, desigur
Aveţi comenzi şi de afară?
Noi acoperim cam toată Europa. Nu prea Rusia pentru că sunt condiţii speciale de tranzit. Şi avem mult de lucru aici. Ruşii ţin piaţa mai închisă. Ei şi turcii. Au politici protecţioniste şi-şi protejează transportatorii. Facem de exemplu Ungaria, Cehia, putem să luăm maşini din Ungaria şi să ducem în Cehia. Plecând de aici.
Cum vă recomandaţi?
Fără discuţie, nu suntem cei mai ieftini. Dar îmi place să cred că suntem cei mai buni. Noi oferim siguranţă din toate punctele de vedere. Importatorul ştie că maşina ajunge la timp aici. E o luptă în piaţă pe livrarea la timp. Eu am termene de ridicare şi de livrare, iar noi, în proporţie de 95% ne respectăm termenele.
Câte companii fac asta în România?
Sunt 3-4 cu care concurăm, adică la nivelul nostru. Sunt însă şi foarte multe firme mici, care funcţionează cu 10-15 camioane. Şi cam şi ei sunt subcontractaţi de noi.
Cum vă raportaţi la viitorul producţiei?
Păi…dacă vin maşini electrice, trebuie să ne pregătim cu o mentenanţă proprie. La anul vom avea staţii de încărcare. Şi vrem şi noi pentru uzul intern, pentru angajaţii noştri.
Faceţi şi transport SH?
Da. Iar în criză, în 2009, 2010, transportul SH ne-a ajutat foarte mult. Şi maşini pentru persoane fizice, şi cele pentru divizii de rulate.
Aţi ajuns la nivelul maxim?
Niciodată nu putem spune asta. În condiţiile actuale chiar, întotdeauna există loc de mai bine. Dar! Piaţa asta e o mare prăjitură. Fiecare vrea o felie cât mai mare, dar dacă mănânci prea mult, ţi se face rău. Aşa că suntem mulţumiţi.
Cât timp aşteptaţi pentru un camion nou?
Dacă dăm azi comandă, vreo 6 luni. Tot procesul de fabricaţie. Se face capul tractor, apoi la carosier se face structura, vine, trebuie să obţii licenţa etc. Noi avem capete tractor de la Mercedes şi Scania.
Cum e mediul economic?
Vă daţi seama că dacă apare o supraacciză d’asta, nu putem să ne ducem la client să schimbăm preţul negociat la început de an şi pierdem. Pentru că sunt contracte semnate la începutul anului. Iar Ponta măcar dădea jumătate înapoi, restituia statul. Greu, birocratic, dar se restituiau. Noi am protestat când a fost, am primit asigurări de la Guvern că preţul nu va creşte şi a crescut … Introducerea suprataxelor îi scoate din competiţie pe importatorii români. Dincolo de noi sunt bulgarii care au şi salarii mai mici, şi motorină mai ieftină. Şi aşa vor veni bulgarii şi ne scot din joc. Ok, avem şi noi atuurile noastre.
De ce?
Pentru că nu au bani. Au promis salarii şi pensii, fără surse de venit. Când faci d’astea, scazi consumul de benzină. Pentru că marii transportatori vor lua benzină de la bulgari. Când a făcut Ponta asta, 40% din transportatori s-au dus la bulgari după benzină. Iar din buzunar pune tot clientul final când se pun suprataxe, să ştiţi. Că dacă eu îi cresc preţul producătorului la transport, la anul, el va creşte preţul final de vânzare.
Local aveţi avantaje?
Noi suntem un cotizant important la bugetul autorităţii. Avem o colaborare foarte bună cu Primăria Locală şi cu dl primar Bogdan Ban, ne desfăşurăm activitatea fără probleme, avem un mediu local de afaceri prielnic. Curtici e un oraş liniştit, în dezvoltare vizibilă, ne simţim chiar bine aici.
Planuri de extindere a afacerii?
Avem nişte puncte de lucru la Dacia şi la Ford – la Ford avem şi o parcare de 10.000 mp – şi vrem să mai deschidem unul la Constanţa.
Interviu de Alexandru Banu