Utilizarea intensivă a combustibililor fosili duce la mari emisii de CO2, principala cauză a încălzirii globale. Câtă vreme vom continua să ardem cărbuni, petrol şi gaze naturale, poluarea nu va scădea. De aceea, sunt destui cercetători care încearcă să găsească modalităţi de a extrage dioxidul de carbon din atmosferă, în speranţa că efectul de seră este reversibil.
Recent, o echipă de cercetători americani de la Universitatea George Washington a anunţat că a descoperit soluţia optimă şi ieftină de a decarboniza atmosfera. Procesul gândit de ei este foarte simplu şi presupune costuri de o sută de ori mai reduse decât alte soluţii de până acum (detalii, după link). Dar are şi un efect conex neaşteptat.
Mai exact, dioxidul de carbon extras din atmosferă poate fi transformat în nanofibre de carbon, materialul scump utilizat în construcţia supercarurilor sau a monoposturilor, de exemplu. Fibra de carbon este de două ori mai uşoară decât aluminiul, dar de patru ori mai rezistentă, în plus neavând nevoie de tratamente speciale anti-coroziune. Deci e clar că fibra de carbon este extrem de tentantă pentru industrie.
În curând, şi Loganul tău ar putea arăta aşa. Mă rog, nu chiar aşa, dar tot fibră de carbon ar avea în caroserie…
Problema majoră ţine acum de preţ, deoarece acum procesul de fabricaţie al fibrei de carbon poate fi chiar şi de 100 de ori mai scump decât cel de obţinere a aluminiului! Cei de la BMW încearcă să rezolve problema, utilizând CFRP (plastic ranforsat cu fibră de carbon), dar costurile rămân încă ridicate. Lucru care s-ar putea schimba radical dacă fibra de carbon ar putea fi obţinută din CO2-ul atmosferic la scară industrială şi cu nişte costuri mult mai reduse decât în actuala industrie metalurgică.
Ce avantaje ar avea fibra de carbon utilizată pe scară largă în sectorul transporturilor? Ei bine, dacă fibra de carbon s-ar folosi atât pentru caroserie, cât şi pentru subansamble şi piese din metal şi plastic, maşinile ar fi mult mai uşoare. Aşa încât cele cu propulsie electrică ar avea o autonomie mult mai mare, siguranţa ar fi mai bună, iar durata de viaţă ar fi, practic, nelimitată. Chiar şi maşinile normale, precum Loganul, de exemplu, ar avea câteva sute de kilograme în minus, fapt care ar scădea semnificativ consumul şi poluarea. Toate acestea, în condiţiile în care poluarea în procesul de producţie ar fi insignifiantă, deoarece nu ar mai necesita metale sau produse petroliere.
Ca să nu mai vorbim de epoca fabuloasă în care am conduce cu toţii maşini cu caroserie din fibră de carbon, precum supermaşinile de azi!
Mai multe detalii despre această tehnologie şi despre cum va schimba ea lumea auto, pe Ecoprofit.ro