E clar că într-acolo ne ducem. Nu vom mai conduce. Vom fi condusi. Suntem deja. Dar nu inca de maşini. Vine si vremea lor. Si apune vremea noastra. Tehnologia are însă limitele ei naturale, banale, pe care numai după teste şi teste şi teste şi experienţe în viaţa reală le vezi. James Bridle, artist şi liber profesionist în acelaşi timp, ne-a dat de râs şi marilor ingineri de gândit cu un scenariu banal. Ce face maşina autonomă, care se ghidează în primul rând cdupă marcajele de pe asfalt via camere şi senzori, dacă o bagi într-un cerc cu o linie continuă şi una disconinuă? Ai dat-o peste cap. Softul ei care se supune unor reguli stricte, dă fail. Sigur că într-o situaţie reală, s-ar găsi o soluţie, dar asta arată altceva: că maşinile nu sunt oameni, că nu au discrenământ în funcţie de situaţii reale şi că oricând se pot ivi situaţii reale generate de oameni în care roboţii dau eroare. Iată demonstraţia cu creta pe asfalt.