De ce se cred nemuritori şoferii din România? [VIDEO]

Am făcut recent un drum de la Târgu Mureş către Bucureşti, prin frumoasa zonă a Carpaţilor Orientali, cu drumuri şerpuite, serpentine şi diferenţe de nivel impresionante. Eram cu un Renault Trafic, un transportor de cinci metri lungime şi aproape două tone. Nu mergeam încet, pentru că nu transportam nimic în afară de mine însămi, iar motorul diesel de 1,6 litri, cu 140 de cai-putere îşi făcea treaba exemplar. Asta, desigur, nu însemna că merg mai tare peste limita de viteză. Însă nu încurcam pe nimeni – asta este ceea ce voiam să spun, de fapt – prin viteza cu care mă deplasam. Într-o serie de viraje înşelătoare, marcare cu linie continuă, am fost depăşit de două Škoda cu numere de Ilfov.

Probabil că se grăbeau către casă oamenii. Ambele erau din flote ale unor firme (firme diferite) şi ambele şi-au continuat drumul – cel puţin, cât am reuşit eu să văd, din cabina mea înălţată – la fel de agresiv. 

Să spunem că îi înţeleg pe cei care merg (mai) tare pe autostradă. Nu este sub nicio formă lipsit de riscuri gestul, pentru că vitezele sunt mari. Însă acolo poţi să observi din timp ce se întâmplă în faţa ta. Sau, în fine, dacă autostrada este goală, iar singurul risc este acela de a-ţi face muci doar maşina ta şi/sau de a lua o amendă, ei bine, aia e problema ta. Este o problemă, dar ştii tu să te descurci cu ea. Ţi-o asumi. Dar altfel?

Altfel, orice gest poate să te arunce în braţele morţii – şi nu doar pe tine, ci şi pe cei care sunt în maşina ta şi pe cei care nu sunt în maşina ta – care vine sub formă de masă metalică, pe roţi, cu faza lungă aprinsă. Pentru mulţi dintre şoferii români, aşa arată moartea. Clipul de mai jos, luat de pe trafictube – şi care mi-a amintit de traseul făcut recent de mine – nu arată un român murind, ci arată un român nemuritor. Unul care probabil a ajuns acasă cu 20 de minute mai repede decât dacă n-ar fi făcut tot ce a făcut.