De ce au pus producătorii pe maşini germane de lux oglinzi mai mici

În primul rând, nu a fost ideea noastră. Când a fost să ne lovim de lucruri aici în Bucureşti, România, Europa, v-am spus. În fine, am avea zilnic de ce să ne lovim, dar mai bine nu le lovim. Stăm cuminţi şi ne uităm la spectacolul trist din această Românie în depresie. Acordat la  starea generală e şi traficul oribil şi infrastructura depăşită ca un Trabant de un S Klasse în comparaţie cu Ungaria. Nu mai zicem de la unguri, încolo. Noi am ajuns să ne raportăm la bulgari şi albanezi, deşi nici pe acolo nu ne mai găsim locul clasament. Suntem ca întârziaţii la un eveniment care n ami prind locuri pe scaun şi stau ca fraierii în picioare pe lângă masa tehnică. Lasă că rezolvă actualul Guvern şi o să fie bine de tot încheiată problema odată pentru totdeauna. O să fie un maaare lacăt pe ţara asta pentru străini şi revenim înainte de 90. O să ne reparăm maşinile în faţa blocului şi ne uităm la Studio X (pentru cine-şi mai aminteşte).

Ziceam că nu a fost ideea noastră, a fost ideea unui autor de la Jalopnik. Omul are un Audi S6 din 1995 şi i-a înlocuit oglinzile cu unele normale. Ce aveau alea vechi? Păi era una mai mare decât cealaltă. Sau una mai mica decât cealaltă. Din punctul de vedere al pasagerului, a lui era mai mica. Oglinda retrovizoare laterală. Şoferul o avea de dimensiuni normale. Însă pasagerul vedea în ea mult mai puţin. Oarecum era un camp vizual restrâns şi pentru şofer şi din acest motiv nu înţelegem de ce producătorii de maşini (mai ales cei nemţi) făceau economie de material. Explicaţia e alta însă, pe cât de logică, pe atât de aparent exagerată.

Fiind nişte vizionari, producătorii s-au gândit că oraşele se vor aglomera din ce în ce mai mult. Şi cu oameni, şi cu maşini. Aşa căca să mai lase ei câţiva centimetri de spaţiu atât pentru maşini, cât şi pentru pietoni, pe partea dreaptă şi-n parcare, şi-n trafic, au făcut oglinda de pe partea pasagerului, mai îngustă. La englezi era pe dos. Asta a fost însă o regulă de producţie pentru maşinile din clasa mare şi lux (A6 şi A8, spre exemplu). Pentru că, zic ei, erau foarte mari şi nu aveau loc şi ba îţi zgâria unul oglinda, ba i-o zgâriai tu pe a unuia. Sau, aşa cum spuneam, era agăţată de pietoni şi de biciclişti când parcai “la trotuar”.  

Acum, că stăm să ne gândim, ni se pare o decizie responsabilă, atât pentru proprietarul unei asemenea maşini cât şi pentru ceilalţi particpanţi la trafic. Bravo, dom’le!

Treburile s-au îndreptat în cele mai multe cazuri de când au apărut oglinzile rabatabile electric pe majoritatea maşinilor, în echiparea de bază.

Autor Alexandru Banu